Ultima frontieră

Anul 2 de facultate, examen de Civilizație americană. Unul dintre subiecte (cel cu ponderea mai însemnată) este Semnificația frontierei în istoria Statelor Unite conform discursului lui Turner. Întrebarea mea a fost care Turner? Lesne de înțeles că nu aveam nici cea mai mică idee, nu citisem deloc pentru examen, căci nu prea vedeam rostul acestei materii, cand eu studiam de fapt la secția de Engleză britanică. În ultimele câteva minute rămase, am reușit să încropesc vreo două paragrafe oarecum incoerente despre Space, the final fronteer și cum a cucerit omul Luna. Trist, dar asta e tot ce mi-a venit în minte, deși aveam cumva bănuiala că Turner nu scrisese despre nave spațiale la 1800 și ceva. Am luat 10, datorită seminaristei cu inima prea largă și simțul umorului prea dezvoltat care ne-a corectat lucrările.

Anul 3 de facultate, Lisabona, examen de Civilizație americană – materie pe care o alesesem din pură pasiune pentru proful prea carismatic. De data asta citisem, mai mult de jena profului respectiv, dar nu reușisem să acopăr chiar 100% din materia de vreo 5-600 pagini. Mă simțeam, oricum, relativ pregătită. Printre subiecte se numără, bineînțeteles, Semnificația frontierei în istoria Statelor Unite conform discursului lui Turner. Iar soarta face ca eu să fi trecut cu vederea capitolul respectiv, pe motiv că mi se părea pur neinteresant. Zic, drace, numai eu puteam să am norocul ăsta. Și scriu, evident, despre Space, the final fronteer și cum a cucerit omul Luna. Probabil că proful a crezut că am avut un moment de nebunie curată și că mi s-o fi pus vreo pată pe creier, căci din restul lucrării mele reieșea probabil că știam ceva istorie a Americii. Am luat 16 (din 20), care s-a tradus printr-un 9 în sistemul de învățământ românesc.

Morala acestei povești se învârte pe undeva prin jurul zicalei populare Prost să fii, noroc să ai. Nici nu mai știu multele momente pe care le-am trăit și care insistă să-mi demonstreze asta. Prostia pare să fie condiție esențială a norocului…

***Frederick Jackson Turner susține că dorința de inovație, egalitate și democrație tipice caracterului american au fost determinate de experiența frontierei, aflată într-un lung proces de evoluție și care a dar nașterei libertății, spărgând limitele tradiției și oferind noi experiențe. N-are nici o treabă cu Luna!

4 thoughts on “Ultima frontieră

  1. :)) Te-ai descurcat. Iar asta conteaza mai mult in viata decat memorarea automata a unor lucruri care, nu te intereseaza, sau, de care, probabil, nu vei avea nevoie.

  2. Nu ştiu ce facultate faci tu, dar nu „sună” bine! Să iei 9 sau 10 doar ca să înşiri nişte „aiureli”despre Lună, sunt absolut oripilat de faptul că ai luat aşa note! Eu zic să te laşi de respectiva facultate, oricum nu o să faci nimic cu ea în viaţă, indiferent că (după) o să te angajezi în Lisabona, New York sau Palestina!

    Dacă vrei să ştii cu adevărat ceva despre SUA, citeşte „Istoria Statelor Unite ale Americii”… O carte cu adevărat interesantă, scrisă cu inteligenţă şi pasiune de un român (spre ruşinea mea nu îmi mai aduc aminte numele respectivului şi nu am timp să caut „right now”)!

    Eu am găsit foarte interesantă această carte (care trece în revistă toate evenimentele şi oamenii importanţi de peste ocean), după ce o vei citi nu vei mai fi pusă în situaţia penibilă să debitezi inepţii din Space, the final frontier** la ora de Civilizaţie americană… Nu ştiu însă dacă autorul este carismatic, chiar nu ştiu, vai, ce nenorocire, îmi pare rău…

    Ştiu însă că omul a studiat intens ca să îşi publice lucrarea, dar asta contează prea puţin, dacă nu e carismatic, degeaba, presimt că nu o să îţi placă cartea…🙂

    ** Trag concluzia că şi la limba engleză ai luat notele de 10 la fel de „easy”, sau cine ştie, poate proful de engleză e „handsome” şi el de felul lui …

  3. @Monica: da, pana la urma asta e invatatura, sa te descurci in viata cu ce ai.

    @Croxman: eu n’am vazut Star Trek, deci cunostintele mele erau si mai limitate :))

    @Xenonisis: Treaba statea in felul urmator: din cele 10 – uneori chiar 13 – materii pe care le aveam in fiecare semestru, doar unele dintre ele erau cu adevarat importante si chiar ma interesau. Nu aveam timp, chef si nici tragere de inima sa invat pt. toate, nu e omeneste posibil – doar daca iti dedici toti anii facultatii exclusiv invatatului, ceea ce e irealist. Istoria Americii nu m’a pasionat prea tare, cel putin la momentul respectiv, era genul de subiect la care imi doream sa trec ca sa ma pot concentra pe ceea ce conta cu adevarat. Felul in care se puneau notele se raporta oarecum si la ponderea pe care o avea materia. La fel cum proful de sport nu mi’ar fi picat pt ca nu’mi ieseau 50 flotari, asa nici profa de Civilizatie americana nu ma pica pt. ca nu dadeam raspunsul la o intrebare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s