Oameni

Am cunoscut la viaţa mea nişte oameni, veniţi de prin toate părţile Europei şi ale lumii chiar. Oameni care ştiau tot ce mişcă în oraș, văzuseră toate muzeele şi nu ratau nici un festival de film, nici o premieră de teatru, nici măcar o paradă de carnaval. Oameni care vorbeau multe limbi şi văzuseră multe ţări. Oameni care citiseră cărţi şi care jucau în trupe de teatru doar de plăcere. Studenţi, masteranzi, chiar şi vreo câţiva doctoranzi. Oameni care, atunci când vroiau să plece în lume, îşi luau rucsacul în spate şi nu ziceau decât: ne vedem la gară. Oameni care nu pierdeau nici un fel de petrecere şi care făceau beţii crunte până la 8 dimineaţa. Iar a doua zi îi găseai negreşit în sala de lectură. Fie că citeau o carte, fie că veniseră pentru wireless sau pur şi simplu să stea cu capul pe o masă, ei erau acolo, la facultate. Acolo unde era toată lumea, indiferent de ce făcuse cu o noapte înainte. Şi toată lumea cunoştea pe toată lumea, fără să conteze din ce colţuri ale lumii veneau, ce filme le plăceau, ce limbi vorbeau, ce cărţi citeau, ce studii aveau sau ce fel de alcool beau.

Vroiam să’mi amintesc că am fost unul dintre ei.

Advertisements