România nu ne vrea

A fost o vreme în care tot ce-mi doream era să plec departe, încotro oi vedea cu ochii, să fug doar de dragul de a fugi de o țară în care toate lucururile nu mergeau decât anapoda. Să-mi vâr pașaportul într-un buzunar uitat și să nu mă mai uit în veci înapoi, să știu că am străbătut suficienți kilometri spre Vest încât România să nu rămână decât o pată neagră din trecut.

Dar toate gândurile astea rebele au fost demult, și ele la rândul lor o pată neagră din trecut. Căci până la urmă am plecat din România nu cu gândul de a nu mă mai întoarce nici în ruptul capului, ci privind mereu înapoi, uneori cu dor, alteori cu tristețe, cu veșnica întrebare de ce alții pot, iar nouă nu ne iese?

Vor fi mereu guri care să ne dojenească și să ne privească cu indignare ca pe cei mai aprigi dușmani, că ne-am părăsit țara la greu, că lucrurile n-or să se schimbe niciodată cu lași ca noi care, la primul obstacol, își iau valiza în spinare și duși sunt. Am plecat cu gândul la mai bine, dar nu am ajuns nicidecum într-o lume câini frumos pieptănați zburdă veseli și nestingheriți, cu covrigi calzi și pufoși atâtnându-le de coadă, mici bobițe de mac scuturându-se pe iarba grasă a câmpiilor înverzite – așa cum poate că-și imaginează unii. N-am plecat cu nimic de acasă, am luat-o de la zero și uneori chiar de la minus, iar singurul gând care ne poartă mai departe e că aici putem – putem să construim ceva din nimic, puțin câte puțin, fără să ne temem că un val ne-ar putea spulbera castelul de nisip, ridicat fir cu fir. Ne lovim de multe uși ferecate, dar aici va exista mereu o fereastră întredeschisă prin care să te strecori dacă muncești destul. Da, unii preferă să spargă yala și să dea buzna unde nu sunt primiți, dar pentru ei va exista mereu un Sarkozy care abia așteaptă să se dea viteaz.

Chiar credeți că ne e bine printre străini? – deși nu de puține ori ne bucurăm de mai mult respect din partea lor decât de la “ai noștri”. Chiar vă închipuiți că am plecat cu dragă inimă de lângă cei dragi și că nu le ducem dorul zi și noapte? Chiar credeți că ne-am șters țara cu un burete și că ne-am făcut toți dintr-odată englezi, francezi sau austrieci?

N-am plecat din România doar din ambiția de a pleca, ci de teama că o să fim nevoiți într-o zi, tineri de 20 și ceva de ani, licențiați și uneori chiar masteranți, să cerem bani de la părinți să plătim o chirie, să nu trăim decât o zi pe lună – atunci când așteptăm leafa pe card, cu sufletul la gură – și să ne târâm prin viață într-o continuă amorțeală, fără speranța că mâine va fi mai bine. Ne-am lăsat țara, dar asta pentru că e locul unde se petrec cele mai cumplite paradoxuri – unde salariile scad și prețurile cresc pe zi ce trece, unde o stradă se construiește în cinci ani doar ca să se umple de gropi peste alți doi, unde ți se reproșează că nu vrei schimbare, dar ți se dă în cap când vii cu o idee. Suntem tineri și poate că vrem mai mult de la viață decât să perpetuăm toate astea încă o generație.

Am lăsat în urmă corupția, lăcomia, nedreptatea, răutatea sau invidia și am păstrat doar zâmbete, vorbe bune, ospitalitatea și prietenia. România văzută prin ochii noștri e infinit mai frumoasă decât cea ce care o arată știrile ProTv. Dar, din nefericire, România, așa cum e ea, nu ne vrea. Și nu ne-a vrut vreodată.

16 thoughts on “România nu ne vrea

  1. Bravo! Bine spus! Mai ales partea cu ti se reproseaza ca nu vrei schimbare, dar ti se da in cap cand vii cu o idee. Excelent!
    Si foarte adevarat, din pacate. Eu sper ca ti-e bine acolo si cu timpul sa-ti fie tot mai bine, ca de cand iti citesc blog-ul… de vreo 2 ani sa zic… tare draga imi esti!

    1. Multumesc pentru aprecieri🙂
      Eu sper totusi ca lumea din Romania sa nu renunte de tot la ideea de schimbare doar pentru ca pare imposibil de realizat, stiu ca e o lupta cu morile de vant momentan, dar perseverenta da roade chiar si in tara asta!

  2. Io nu m-am gandit niciodata ca ai plecat de aici pt ca urasti tara. M-am gandit intotdeauna ca ai fost curajoasa si ai facut-o si stiu ca o pastrezi in suflet si te intorci cu drag la ea. Pacat de tara noastra… nu e ea de vina… unii oameni o strica.

    1. Nu stiu cum facem, dar mereu ajungem la vorba aia cu Romania e o tara minunata, pacat ca e locuita totusi :))

  3. si eu innebunesc de nervi cand aud faza aia ca ‘ai plecat ca sa-ti fie mai usor’; pai sa vada ei ce misto e cand un pusti francez de clasa a 6a face misto de accentul tau, cum mi s-a intamplat mie azi, si mai discutam pe urma.

  4. eu am plecat de aproape o luna la Londra cu tot cu familie inclusiv copilul de 2 ani, insa nu simt ca am plecat de acasa…sunt la doar 3 ore de zbor de Romania, adica mai repede decat ai merge acum de la Bucuresti la Constanta cu trenul, televizorul nu-mi lipseste deloc (aici am doar BBC 1 si 2) fata de 60 de canale inutile in Romania…insa motivul plecarii nu e faptul ca in Romania nu o duceam bine, pot spune ca o duceam chiar foarte bine insa credem ca fetita nostra merita sa invete intr-un mediu normal, iar daca pentru asta este nevoie de un sacrificiu atunci suntem dispusi sa-l facem.

    1. Va admir pentru decizia pe care ati luat’o pentru copilul vostru, orice ar spune unii, e nevoie de curaj si tarie de caracter sa poti face asta.
      Si sper ca va simtiti bine in Londra!🙂

  5. Dude, sa stii ca ti-ai meritat “cadoul” din Franta. Chiar daca e cam sifonat.

    Dar o sa printez postul asta si o sa-l pun sub nas tuturor tampitilor care ne pupa in cur cand aud ca suntem ok in Anglia si care ne scot ochii in momentul in care li se spune ca nu ai cum sa ii duci si sa ii angajezi in Anglia cu exact dumele descrise de tine mai sus. Si dau (macar) o bere.

    Cheers, mate. Si hugi multi.

  6. Frumos simtit si spus.

    Din pacate, nici nu-ti dai seama daca Romania mai vrea pe cineva dintre cei pe care are.

    Probabil ca e greu de inteles ca plecatul din tara, mai ales la o varsta cand faci asta pentru ca simti ca-ti trece viata fara sa intelegi din ea decat ca se intampla in mijloc de haos, e mai mult decat orice un luat de la zero care te chinuie sufleteste. Intelege cine a trecut prin asta si vede intr-un loc sau altaul mai mult decat valoarea banilor pe care ii poate castiga.

    1. Sunt de acord, a pleca nu este echivalent cu a o lua de la zero pentru ca ajungi sa porti mereu bagajul de acasa, amintirile, ideile, persoanele drage…

  7. Astazi mi-am luat bilete pentru a vizita Londra in iunie, si tot cautand informatii despre Londra am ajuns pe aceasta pagina care m-a facut sa zambesc dupa ce am citit ce ai scris. Nu am inteles ce vrei sa spui cu aceasta postare…de ce simti nevoia de a fi aprobata de cei ramasi in tara ca ai facut o buna alegere sau una foarte proasta ca ai ales sa traiesti in alta tara…a fost pur si simplu alegerea ta sa pleci din anumite nevoi pe care le aveai si pe care ai considerat ca nu le poti satisface in tara natala, asa cum si cei care au ramas au avut alte nevoi de satisfacut…nu cred ca este ceva de comentat nici pro…nici contra pentru aceasta situatie…fiecare isi traieste viata prin prisma alegerilor facute… cu sacrificiile de rigoare atat pt tine cat si pt cei care au ramas in tara… restul sunt doar cuvinte…
    Mi-a placut ce am citit pe acest blog…mai putin asta :)…dar e doar parerea mea..sper sa nu te superi.

    Sa auzim numai de bine,

    1. Nu despre aprobare e vorba aici, ci am simtit nevoia sa dau un soi de replica la tot ceea ce mi s’a spus, direct sau indirect, mie si celor care pleaca in general. Sunt niste lucruri pe care unii le inteleg prea bine, iar altii nici macar nu incearca. Nu ma supar pentru ce ai spus, dar imi pare rau ca nu pot sa explic mai bine de’atat…
      Distractie placuta la Londra!

  8. Sunt de acord ca vrei sa dai o replica…dar nu poti sa cataloghezi o tara intreaga ca nu ar fi de acord ca cei plecati dincolo de granita sa se intoarca in tara, sau ca sunt invidiosi..etc…Chiar la unul din raspunsurile tale a fost ca esti de acord ca “Romania este o tara minunata dar pacat ca este locuita”…aceste afirmatii din punctul meu de vedere ar insemna ca sunt valabile si pentru tine, si tu esti romanca chiar daca ai ales sa traiesti in alta tara..chiar persoanele dragi tie din tara sunt tot romani…Peste tot in lume sunt oameni cu multe prejudecati, doar ca unii se afiseaza intr-un mod mai “educat” iar unii dintre romani intr-un mod mai “tipator”…Eu personal nu sunt deranjata absolut deloc daca voi v-ati intoarce in tara, din contra cred ca ati imbogati Romania cu cunostintele voastre din experientele traite🙂. Din aceasta cauza am spus ca nu imi place aceasta postare pentru ca ai inclus pe toti romanii in “aceeasi oala”.
    Iti multumesc pentru raspuns, sunt sigura ca o sa-mi placa Londra, eu sunt din Brasov si voi aprecia atat arhitectura lor cat si acele parcuri minunate…si veveritele buclucase🙂.

    Sa ai o saptamana frumoasa!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s