De ce mâncăm?

Ela întreba săptămâna trecută care e treaba cu mâncarea. De ce mâncăm ce ne face rău și până ni se face rău? Cum de ne hipnotizează complet o farfurie sau o pungă de chipsuri, încât ajungem pur și simplu să nu mai gândim limpede? Și din ce cauză a reușit omul, ființă rațională prin natura sa, să-și piardă și ultima fărâmă de raționament când deschid frigiderul sau intră într-un fast-food?

Am citit în cartea lui Pierre Dukan, medic francez și creator al unei diete care se bucură de mare succes în întreaga lume, o explicație  interesantă de natură freudiană care ar putea justifica obsesia aceasta aproape orbitoare pentru mâncare a rasei umane:

În ceea ce privește impactul neurologic și producerea plăcerii, mâncatul este aproape la fel de intens ca un orgasm, dar oferă avantajul suplimentar de a dura mai mult.

Motiv pentru care mâncarea ar trebui să rămână în primul rând o sursă de energie și nutrienți, și nu principala plăcere în viață…

Iar dacă v-ați întrebat vreodată de ce unii oameni sunt grași, iar alții par să se mențină slabi fără prea mult efort, experții în biologie evoluționistă au introdus o nouă teorie numită Ipoteza diversității individuale:

Motivul pentru care unii dintre noi sunt grași și alții slabi se găsește în genele noastre. În Neanderthal (când omul se hrănea cu ceea ce vâna și culegea în drumul său – hunter-gatherer diet), evoluția i-a favorizat pe cei care puteau să consume foarte multă hrană când aceasta era disponibilă și să o depoziteze în caz de foamete – oameni care se îngrășau. Aceștia erau considerați a avea gene “harnice”. Pe măsură ce unele populații au început să se ocupe cu agricultura, ceea ce le-a permis să producă suficientă hrană pentru a o depozita pe timp de iarnă, nu a mai fost necesar să aibă astfel de gene, însă mulți dintre noi le-am păstrat. Oamenii fără aceste gene “harnice”, care se mențin slabi într-o societate abundentă ca a noastră, sunt ciudățenii ale evoluției. Majoritatea dintre noi par să posede o combinație de gene “harnice” – și puterea lor este atât de mare încât nici măcar o voință de fier nu ne poate împiedica să ne îndopăm când mâncarea este ieftină și din belșug.

Și un aspect foarte interesant în ceea ce privește celulele de grăsime este faptul că acestea nu sunt simple “depozite” calorice, ci niște mecanisme chimice extrem de active, declanșând producerea de leptină și adiponectină: primul este un hormon care suprimă foamea, iar al doilea declanșează arderea de grăsimi. Împreună funcționează ca un sistem echilibrat pentru a menține cantitatea de grăsime relativ stabilă. Problema apare atunci când oamenii devin supraponderali sau obezi, corpulproduce prea multă leptină și devine imun la acest hormon, motiv pentru care ne este foame și atunci (sau în special atunci) când avem mai mult decât suficiente depozite de grăsime. Ca și când toate astea nu ar fi de ajuns, se pare că excesul de grăsime cauzează și o scădere a adiponectinei, hormonul care declanșează arderea grăsimilor, aflat și ea la rândul ei în strânsă legătură cu insulina – ceea ce duce nu doar la obezitate, ci și la diabet.

De unde rezultă că lucrurile sunt mai complicate decât cred cei ce susțin că suntem grași doar pentru că mâncăm în exces…

Un articol foarte interesant, în engleză, este The Evolution of Fat.

4 thoughts on “De ce mâncăm?

  1. Foarte interesant!

    Citeam ieri ca infometarea poate sa ne schimbe drastic, inclusiv schimbari la nivelul ADN-ului.

    Dar mai degraba decat in mostenirea genetica cred in puterea obisnuintei.

  2. ideea mea e ca daca nu manci in exces nu te ingrasi, si exemplul pe care-l dau mereu e cel al africanilor (din Africa), pentru ca sunt convinsa ca si ei au probleme hormonale, dar nici sa vezi unul gras, spre deosebire de americanii din state unde nu cred ca obsezitatea se datoreaza genelor (tin minte un experiment de-al lui Jamie Oliver, unde copiii nici nu stiau ce-s alea legume!!! preferau cartofi prajiti si cheeseburger de la McD la micul dejun… horror)
    nu neg, stiu ca unele dezechilibre hormonale (sau psihice) pot duce la obezitate, dar alea sunt rare fata de adevarata problema, mancatul nesanatos si lipsa de activitate fizica, pentru ca desi suntem niste hibrizi sau adevarate ciudatenii ale evolutiei, a trecut vremea cand trebuia sa fugim dupa “hrana” ca sa o mancam

    si ca o chestie mai mult sau mai putin offtopic: am slabit vreo 5 kile (poate mai mult) de la stress, nesomn (cu N mare) si alimentatie haotica, si nu-mi place (!!!), nu numai ca ma simt ca dracu dar nici nu pot pune la loc, arat ca o stafie… mai ales acum iarna cand nici soarele nu ma ajuta… acum incerc sa reuperez facand exercitii. sunt flasca si nefericita.

  3. @sasha: food is good, dar unii uita ca mai exista pe lumea asta si alte lucruri bune pe langa mancare…

    @Ela: si eu cred ca genele se “educa”, chiar si cei predispusi la obezitate pot mentine o greutate normala daca au putina grija.

    @Anda: “dieta” asta moderna ne omoara cu zile, nici nu am avea cum sa nu fim afectati de o viata asa de nesanatoasa…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s