Lecția de literatură. Fernando Pessoa

Portughezul Fernando Pessoa este una dintre cele mai însemnate figuri literare ale tuturor timpurilor. Harold Bloom l-a numit cel mai reprezentativ poet al secolului XX, alături de Pablo Neruda. Era trilingv (cât de des ați auzit până acum acest termen?) – scria în portugheză, engleză și franceză la perfecție. S-a născut și a murit în Lisabona, oraș pe care îl amintește de nenumărate ori în operele sale. Își petrecea zilele traducând pentru diverse firme, iar nopțile în cafenele precum A Brasileira, în fața căreia se află acum statuia unui Pessoa tânăr și galant, stând relaxat la o masă.

Pessoa a rămas în istoria literaturii drept inventatorul heteronimului, concept ce se referă la una sau mai multe identități create de un scriitor pentru a putea adopta mai multe stiluri. Heteronimele se deosebesc de pseudonime prin faptul că nu reprezintă doar nume false, ci sunt identități cu propriile lor existențe, biografii și stiluri scriitoricești. Fernando Pessoa a creat peste 70 de heteronime, persoane cu vieți și opere distincte, cu temperamente și mentalități aparte, oameni cu totul și cu totul diferiți față de cel ce le-a dat naștere. Cele mai importante dintre ele sunt Alberto Caeiro, Ricardo Reis și Álvaro de Campos. Altele sunt semi-heteronime, personaje care împrumută din autobiografia lui Pessoa, simple mutilări ale personalității sale. Toate aceste identități formează un univers nou, în care apar relații, afinități și sentimente de invidie, unele dintre heteronime se cunosc între ele și își critică sau elogiază operele. Și nici măcar atunci când își semnează operele cu propriul nume, Fernando Pessoa însuși nu este, de fapt, adevăratul Fernando Pessoa.

Iubita lui a creat un alt heteronim pentru Fernando Pessoa: Ferdinand Personne, Ferdinand fiind echivalentul lui Fernando în diverse limbi, iar Personne însemnând în franceză persoană (asemeni lui Pessoa), dar și nimeni. Prin acest joc de limbaj, Fernando, pentru că a creat atâtea persoane, ajunge să și-o piardă pe a lui, devenind astfel un nimeni.

José Saramago, în romanul Anul morții lui Ricardo Reis, continuă povestea heteronimului despre care nu se știe decât că a fugit în Brazilia, conform spuselor lui Pessoa, fără a face cunoscută data la care acesta moare.

Printre cele mai importante opere se numără Mensagem (Mesaj) a lui Fernando Pessoa, O Guardador de Rebanhos (Paznicul de turme) a lui Alberto Caeiro, Operele complete ale lui Álvaro de Campos și Ricardo Reis și O Livro do Desassossego (Cartea neliniștii) lui Bernardo Soares. Mai jos, câteva dintre cele mai frumoase versuri ale lui Pessoa, în propria-mi traducere.

O poeta é um fingidor                                               Poetul e un prefăcut

Finge tão completamente                                        Se preface atât de bine

Que chega a fingir que é dor                                   Încât ajunge să creadă că e durere

A dor que deveras sente. (Autopsicografia)       Durerea pe care cu adevărat o simte.

 

Sim, sei bem                                                                 Da, știu deja

Que nunca serei alguém.                                         Că nu voi fi vreodată cineva.

Sei de soubra                                                                Știu ca niciodată

Que nunca terei uma obra.                                     Că nu voi avea o operă vreodată.

Sei, enfim,                                                                     Știu, în fine,

Que nunca saberei de mim.                                    Că niciodată nu voi ști de mine.

Sim, mas agora,                                                          Da, însă acum,

Enquanto dura esta hora,                                       Cât mai durează acest drum,

Este luar, estes ramos,                                             Această lună, acest ram,

Esta paz em que estamos,                                       Această pace în care ne aflam,

Deixem-me crer                                                         Lăsați-mă să cred

O que nunca poderei ser.                                         Ceea ce niciodată nu voi fi.

7 thoughts on “Lecția de literatură. Fernando Pessoa

  1. merci pentru seminar. Una dintre cele mai insemnate figuri, dar nu-mi ajunsese la ureche. In orice caz, vinerea asta a fost o zi culturala pe bloguri. … arte plastice … 2 recomadari de dimineata. In sfirsit si una literara!🙂

  2. @coolnewz: Pessoa e unul dintre scriitorii aia prea buni sa’i cunoasca toata lumea, oricat de paradoxal suna asta. Eu am studiat portugheza si asa am dat peste el…

    @verdedeparis: Ma bucur ca ti’a placut. Sincera sa fiu, am muncit O GROAZA sa traduc versurile astea :))

  3. Abia dacă i-am cunoscut personalitatea poetică cu adevărat… Am în bibliotecă volumul în portugheză din “Mesangem” pe care îl mai răsfoiesc din când în când, dar doar atât. Însă pe Bernardo Soares am ajuns să-l ador de-a dreptul, “Cartea neliniştirii” ajungându-mi un fel de biblie. M-a bucurat mult articolul ăsta🙂 Mulţumesc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s