Despre avort

Avortul a fost mereu și o să fie mult timp de acum înainte o chestiune puțin spus controversată. Crimă sau act inofensiv, moral sau imoral, legal sau ilegal, un păcat capital sau o alegere personală, părerile sunt împărțite și concluziile niciodată aceleași. Însă nu despre avort în general am eu de gând să vorbesc în acest articol (și nici măcar despre faptul că acum se poate avorta printr-o simplă pastilă de la farmacie), ci despre avortul în Portugalia și mai degrabă cum a fost el privit de opinia publică.

Un mic context: în Portugalia avortul a fost interzis până în anul 2007, când s-a realizat un al doilea referendum care întreba: Sunteți de acord cu dezincriminarea întreruperii voluntare a sarcinii, dacă aceasta se realizează, prin alegerea făcută de femeie, în primele zece săptămâni, în instituții de sănătate autorizate din punct de vedere legal? Primul referendum din 1998 a fost respins de 51% din populație, însă în 2007 aproape 60% din populația alegătoare prezentă la vot a aprobat legalizarea avortului. Fiind o țară catolică și conservatoare, în Portugalia au existat numeroase controverse și discuții interminabile până la a se ajunge la un asemenea rezultat.

Lăsând deoparte opiniile presei “serioase” de la vremea aceea, mie mi-a rămas în minte mai degrabă o interpretare umoristică a întregii probleme. În rolurile principale îi veți remarca pe membrii grupului Gato Fedorento (Motanul împuțit), care fac un soi de teatru de revistă, foarte populari în Portugalia și a căror emisiune a rulat ani buni pe postul național de televiziune RTP.

Pentru că filmulețul în sine s-ar putea să nu vă spună prea multe (nu doar că vorbesc în portugheză, dar au și un debit verbal și o intonație colocvială care îngreunează puțin lucrurile), o să interpretez eu întreaga conversație. Un domn prezentator sfătos și plin de sine își începe pledoaria: Întrebarea care ne este pusă în referendum este o întrebare mincinoasă. Una e dezincriminarea avortului și alta e liberalizarea avortului. Sunt de acord cu prima parte a întrebării, dar dezaprob a doua parte. Prin această lege femeia poate avorta pentru că de-aia! Se duce la cinema, nu mai sunt bilete, așa că poate să avorteze! Nu putem să permitem ca așa ceva să se întâmple. Dezincriminarea femeii care avortează este favorabilă, liberalizarea avortului nu e! Deci dacă întrebarea ar fi fost: Sunteți de acord cu dezincriminarea femeii care avortează, dacă aceast lucru se realizează, prin alegerea făcută de femeie, în primele zece săptămâni, în instituții de sănătate autorizate din punct de vedere legal, eu aș vota că da.

Și acum o tânără portugheză îl întreabă pe maestru:

Profesore, avortul e un lucru extrem de oribil, nu-i așa?
Este.
Atunci ar trebui interzis.
Exact.
Dar eu aș putea să-l fac?
Ai putea.
Și ce mi s-ar întâmpla?
Nimic.
Dar ar fi împotriva legii?
Ar fi.
Și cum m-ar pedepsi legea?
În nici un fel.
Păi și asta nu-i puțin cam incoerent?
Avortul este interzis. Dar se poate face. Deși e interzis. Dar se poate face. Doar că e interzis…

Concluzia e de fapt în introducerea pe care am făcut-o: nu există nici o concluzie. Rău pentru unii și rău necesar pentru alții (căci nu-mi pot închipui pe cineva care să facă avort de plăcere), el există și e parte din societatea noastră. Temă de gândire pentru data viitoare rămân cuvintele care “împodobesc” o clădire din campusul universitar din Lisabona:

Eu avortez, tu avortezi, ea avortează. Un drept, o alegere.

Este sau nu un drept, o alegere a fiecăruia?