Joseph Heller și Catch-22

Cu o săptămână în urmă promiteam să îi dedic romanului lui Heller postul pe care îl merită, ca să-l pot recomanda astfel cu mare căldură tuturor celor în căutarea unui roman bun. Încă de la publicarea lui în 1961, volumul se bucură de un binemeritat succes, ocupând un loc fruntaș în topul celor mai bune 100 de romane ale tuturor timpurilor.

Spuneam despre Catch-22 că poate fi definit drept un circ literar de cea mai înaltă clasă, un roman care a scris și rescris istoria, care e citit și recitit de generații întregi. Cartea vorbește, cu umor și ironie, despre ideea de război, despre ridicolul birocrației, despre nația americană și natura umană. Acțiunea se petrece în timpul celui de-al doilea război mondial pe insula italiană Pianosa, unde se află baza fictivă a unei escadrile de aviatori americani. Cu toate acestea, Catch-22 diferă radical de celelalte romane de război scrise în secolul XX, căci Heller alege să-și construiască opera mai degrabă pe baza umorului dus până la absurd decât a dramatismului caracteristic unui război violent.

Personajele constituie principalul farmec al romanului, căci fiecare dintre ele este un spectacol în sine. Protagoniști ai celor mai absurde situații și pioni principali ai secvențelor de umor negru, ofițerii din armata americană par să joace rolurile principale într-un sitcom – vă amintiți cumva de MASH? Deși spuneam că romanul are o abordare complet opusă celorlalte cărți de război, se poate stabili un fir comun între Catch-22 și Abatorul 5 al lui Kurt Vonnegut, ideea de război ca și cruciadă a copiilor, în care și-au pierdut viața tineri nevinovați care nici măcar nu au avut timp să devină bărbați. Personajul lui Vonnegut are 20 ani în timpul războiului, iar protagoniștii lui Heller sunt fie tineri, fie oameni în toată firea care se comportă ca niște adolescenți imaturi.

Însăși ideea de Catch-22 este o ilustrare formidabilă a absurdului și face referire la un articol de ordine interioară al regimentului, care stipu­lează că preocuparea față de propria siguranță în fața pericolelor reale și imediate este procesul unei minți raționale. În consecință, pot fi suspendaţi din serviciul militar doar piloţii care cer asta în mod expres şi care sunt recunoscuţi ca fiind nebuni. Însă după ce un pilot cere să fie suspendat, acesta nu mai poate fi considerat nebun și trebuie să zboare în continuare. ”Ai fi nebun să zbori mai multe misiuni și sănătos dacă nu ai zbura, dar dacă ai fi sănătos ar trebui să zbori. Dacă ai zbura ai fi nebun și deci nu ai avea nevoie să zbori; dar dacă nu ai vrea să zbori înseamnă că ești sănătos și deci trebuie să zbori.” Dacă această frază vi se pare confuză, gândiți-vă că întregul roman este construit pe baza unor astfel de ipostaze ce par să frizeze absurdul și să contrazică orice urmă de logică. În limba engleză, Catch-22 a devenit o expresie idiomatică ce denotă o situație în care nimeni nu are de câștigat și oricum ai da-o nu e bine (no-win situation).

Catch-22 nu vorbește doar despre război și absurdul acestuia, ci despre supraviețuirea într-o lume guvernată de birocrație și lipsită de orice formă de comunicare, în care devine imposibil să-ți păstrezi intactă judecata și simțul rațiunii.

Despre Catch-22 puteți citi și în revista Time Out sau pe blogul lui Vlad Bogos și Toate cele rele.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s