Nu-i panică

Spuneam la un moment dat că locuiesc în Londra şi asta îmi ocupă tot timpul.

Şi chiar nu glumeam. În oraşul ăsta e foarte firesc să te trezeşti cu noaptea în cap, apoi 17-18 ore mai târziu să te aşezi înapoi în pat şi să ţi se pară că abia te-ai ridicat. E locul unde a alerga devine un mod de viaţă. Şi nu vorbesc despre alergatul în parc, de data asta, ci despre alergătura dintr-un loc în altul. De acasă la serviciu, de la serviciu în oraş, din oraş înapoi acasă…

Când Einstein a ajuns la concluzia că s-a comprimat timpul, sunt ferm convinsă că vorbea despre Londra – chiar dacă încă nu ştia asta. Duminica trecută, de exemplu, am intrat cu Andreea într-un magazin din Camden şi cum ne-a cuprins extazul în faţa a mormane de rochii superbe, nici nu ne-am dat seama că am petrecut o oră întreagă orbecăind ca tutele printre rafturi.

Nici nu e de mirare că punctualitatea e un cuvânt interzis în Londra. Atunci când te străduieşti să fii la timp, ajungi acolo ridicol de devreme, cu jumătate de oră înainte. Iar când pleci de acasă la timp întârzii jumătate de oră. Recordul meu a fost de aproape 2 ore întârziere (ploua torenţial), dar în felul ăsta ştii că cine te aşteaptă o face din dragoste hehe🙂

Keep calm and carry on, nu e loc de panică, avem prea multe de făcut în doar 24 ore!

2 thoughts on “Nu-i panică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s