Nu am mai avut 27 ani pana acum…

20140117-101356.jpg

Dar de cand m-am vazut in fata faptului implinit, intr-o seara tarzie de decembrie, viata a tot inceput sa-mi dezvaluie lucruri care de care mai secrete – sau, dimpotriva, care de care mai evidente.

Ca de exemplu, pornind de la exterior, ca nu mai am 20 ani. Ca la un moment dat noptile pierdute petrecute in prea mult fum de tigara si litri de bere, un burger king pe fuga sau cartofi prajiti cu cola la orice ora isi vor spune intr-o zi cuvantul. Si adevarul pe care-l vor grai poarta numele de riduri. Multe si marunte in jurul ochilor, adanci si incruntate pe frunte, pete pe restul fetei… Alt cuvant greu pe care il vor rosti este grasime. Peste tot si mai ales in falduri in jurul braului sau sub forma de celulita uricioasa pe picioare, greu de tinut la distanta si chiar mai greu de tratat! 27 si lunile (si chiar anii) care l-au precedat m-au invatat ce important e sa te demachezi seara de seara, sa te culci cu fata curata si frumos hidratata, sa aplici masti regulat si sa te exfoliezi riguros din cap pana in picioare, sa folosesti produse de caliltate si retete de frumusete preparate pe masa din bucatarie, sa-ti gatesti mesele cu grija, sa alegi fructe si legume proaspete, sa dormi 7-8 ore in fiecare seara, sa mergi la sala… Pe scurt, sa ai grija de tine in fiecare zi. Daca tu nu ai grija de tine, nimeni nu o s-o faca pentru tine, si mai ai de trait in acelasi corp foarte multi ani de acum inainte.

Iar daca privesc spre interior, 27 m-a invatat sa caut si sa pretuiesc echilibrul. Intre job, bani, relatii, prieteni, timp liber si mine insami. Sa ma inconjor de oameni care ma fac sa zambesc si sa gandesc, sa citesc acele carti care imi aduc placere si intelepciune, sa merg in locurile unde imi gasesc echilibrul. Toate acestea privind spre viitor, cu un ochi la cariera, credit score si mortgage, si cu alt ochi la oamenii care imi sunt dragi.