Șoc și groază

20140213-160359.jpg
Cam asa s-a resimtit greva metroului londonez saptamana trecuta. Timp de 48 ore, majoritatea statiilor de metrou din centrul Londrei au fost inchise, cu doar cateva linii circuland limitat in zonele suburbane. Totul pentru a protesta deciziei primarului de a inchide ghiseele de bilete in favoarea automatelor, pierzandu-se astfel aproape 1000 joburi.

Sigur, in 4 ani de cand sunt aici nu cred sa fi apelat vreodata la vreun ghiseu, cam toata lumea prefera automatele, dar 1000 de locuri de munca pierdute nu sint chiar o gluma. Si oricat ar fi populatia de acord cu nemultimirile angajatilor de la metrou, tot e greu sa te misti intr-o capitala europeana de 9 milioane de locuitori fara transport subteran!

Prima reactie a fost panica. Toata lumea s-a trezit cu cel putin o ora mai devreme ca sa evite aglomeratia, si asa se face ca ora de varf dintre 8 si 9 s-a mutat la 7 si ceva, cand cozile la autobuze se intindeau pe sute de metri, peroanele de tren erau supra-aglomerate si, chiar mai de speriat, trotuarele pline! Caci tot londonezul imbracat la costum si-a pus frumos tenesii in picioare si a luat-o la pas.

Prima zi a fost cosmar, atmosfera era apasatoare si tensiunea li se citea tuturor pe fete si in gesturi. Am fost impinsa de cateva ori in mijlocul trotuarului si m-am simtit brusc teleportata in București unde esti injurat de mamă daca nu mergi in acelasi ritm cu ceilalti pietoni teleghidați. Eu am fost totusi norocoasa si am ajuns la lucru doar cu 15 minute mai tarziu decat in mod normal, desi nu e chiar usor sa infrunti vantul si briza de pe Tamisa la 8 dimineata… Dar am colegi carora le-au trebuit mai mult de 2.5 ore sa ajunga la destinatie!

A doua zi deja atmosfera era mai degajata – si pentru ca am plecat de acasa la 9 fara ceva cand mijloacele de transport erau cu mult mai respirabile si strazile mai calme. Dar e interesant de vazut cum se transforma un oras (chiar si cand e orasul cu cel mai scump transport din Europa) in situatie de criza si cat de usor ne lasam cuprinsi de panica. Oameni care ieri iti zambeau politicos si te lasau sa treci in fata lor, maine te pot impinge pe scari in viteza… Sau poate doar o sa ne rezumam la a face haz de necaz ca in articolul de pe Buzzfeed The Best Of The Internet’s Reaction To The Tube Strike

Advertisements

Menstruația este un eșec

20140207-115407.jpg

Asa mi-a spus mie demult un medic ginecolog. Este cel mai mare esec si o pierdere de resurse, ovule si timp pentru corpul unei femei.

Asa ca daca te trezesti cateodata dimineata cu un sentiment apasator de cumplita nereusita, daca simti ca deciziile luate in viata te-au purtat pe un drum gresit, daca esti constant vinovata ca nimic nu-ti iese cum trebuie si nu o sa fii niciodata la fel de buna ca ceilalti, si ca te asteapta doar o viata dezolanta si plina de nereusite la fiecare pas… Nu uita, te mai asteapta un esec si luna viitoare!

Happy Friday 🙂

Cate ore ai voie sa petreci in bucatarie daca esti feminista*?

Cand eram mica, ma tot invarteam pe langa mama prin bucatarie, bâzâind ca vreau si eu sa bat niste oua sau, mami, arata-mi si mie cum faci aluatul de pandispan. Iar mama imi tot spunea Du-te sa citesti, ca o sa ai timp toata viata sa stai in bucatarie. In ideea ca orice femeie ar fi predispusa sa ajunga intr-o relatie care functioneaza pe principiul eu-spal-eu-gatesc-eu-cresc-copiii-si-tu-ti-arunci-sosetele-pe-podea-nesimtitule.

Dar au trecut mai bine de 15 ani de cand ii ceream mamei sa ma invete si lucrurile s-au schimbat radical.

In primul rand, cine s-ar fi gandit ca lumea o sa fie fascinata de gatit si de tot ce se cheama home-made? Ca la distanta de un click se afla mii si zeci de mii de bloguri culinare cu retete care iti lasa gura apa numai cand le privesti? Sau ca bucatarii vor ajunge celebritati si o sa petrecem ore intregi privindu-i pe Jamie Oliver sau Gordon Ramsay cum toaca ceapa si bat albusuri? Sau ca termenul de food porn va fi introdus nu doar in limba engleza, ci va fi adaptat pe tot globul pentru a defini tot ce inseamna mancare delicioasa de care nu te saturi nici sa o privesti, d-apoi sa o savurezi! Nu consider ca e cool sa gatesti, dar e minunat sa faci ceva bun cu mainile tale!

In al doilea rand, poate ca mama nu prevedea cum va arata dieta obisnuita in viitor. Ca astazi, daca vrei sa mananci sanatos si bun si sa nu te trezesti cu diabet/obezitate/boli de inima, va trebui sa-ti gatesti singur in bucatarie si sa faci alegeri potrivite, mai ales cand (cel putin in Occident) avem mai multe fast food-uri decat piete de fructe si legume. Secolul XXI ne-a invatat cat de important e sa stii sa bati un ou si sa faci un pandispan/piept de pui/tocana de legume, cand esti inconjurat de fish and chips, burgeri sau pizza…

In al treilea rand, gatitul nu mai e rezervat doar pentru femei! S-au dus de mult vremurile cand trudeai de zor deasupra unei oale de ciorba sa hranesti o familie intreaga, cand petreceai ore intregi tocand morcovi sau impaturind sarmale. Acum gatitul este pentru toata familia si, cel mai important, pentru ambele sexe. Barbatii au trecut de mult peste prejudecata conform careia numai femeile au voie sa calce pragul bucatariei pentru ca altfel le pica vreo mana sau, si mai rau, le cresc ovare! Multi dintre ei ajung sa locuiasca singuri inainte sa se casatoreasca, dupa 30 ani cum ne sta bine in tarile civilizate, deci stiu macar principiile de baza ale gatitului, la care pot apela cu succes pentru tot restul vietii. Mai mult, unii sunt chiar pasionati! Abia am loc de prietenul meu in bucatarie cand gateste miel sau vita, a petrecut luni intregi perfectandu-si reteta de cartofi la cuptor cu rozmarin si doar el are dreptul sa pregateasca micul dejun in weekend. Fiecare isi formeaza stilul lui de gatit, inclusiv barbatii – chiar daca nu sunt in stare sa curete bucataria la sfarsit 🙂

Asadar, luand in considerare aceste aspecte care ne definesc conditia actuala, cam cate ore are voie o feminista sa petreaca in bucatarie?

*Eu personal nu ma consider feminista, dar sunt femeie, deci predispusa la opinio feministe.