Trenduri de machiaj exasperante

Nu știu dacă v-ați uitat mult în jurul domniilor voastre, dar poate ați avut curiozitatea să ridicați ochii din ecranul telefonul când vă aflați în public. Eu încerc să o fac de câteva ori pe zi, mai ales în situații în care am de interacționat cu oameni, gen nu vreau să calc pe ei sau trebuie să mă adresez unui casier etc.

Așa că poate ați observat cum arată și fețele lor, nu zic să le rețineți, doamne ferește, doar să le priviți vreme de câteva secunde, și apoi să mergeți mai departe. Veți fi observat probabil că de vreun an, doi câteva trăsături faciale au devenit greu de evitat în câmpul vizual, în mare parte datorită machiajului. Mai precis…

Sprâncenele super, mega extra intens conturate

enhanced-22145-1443657876-2

Mai știți moda aia ridicolă din anii ’90 când fetele își pensau sprâncenele de tot, dumnezeu știe de ce, și le desenau apoi cu creionul negru în linie subțire? Acum trendul e la polul opus, deși se menține ideea de a desena sprâncene si pe locuri pe unde nu ar trebui să existe. Mai nou, s-au inventat și stencils, ca un soi de ștampile cu care poți să-ți desenezi sprâncenele dorite în doar câteva mișcări. Bineînțeles că nu se potrivește orice formă sau culoare de sprâncene la fiecare muritoare, efectul de xerox al noii mode este ceva de speriat…

Bronzer cât cuprinde

over-baking

De obicei și în mod normal, bronzerul se aplică pe pomeți pentru a accentua puțin trăsăturile, te ajută să-ți conturezi ovalul feței în funcție de culoarea pielli și este o alternativă pentru blusher care se potrivește în special vara. Sau câteodată te face să arați ca o cărămidă, de o culoare până acum inaccesibilă speciei umane. Merge cel mai bine cu hashtag-ul #nofilter.

Contouring până nu mai știi cum arați pe sub machiaj

ad2061d331b1fbbee365b610bcea807c

3 nuanțe de fon de ten, 5 de corector, 2 de highlighter, 3 de bronzer, fiecare pe câte un centimetru diferit al feței care, combinate cu o selecție de pensule cum nici un pictor de meserie nu are în dotare, rezultă în poza de mai sus. Știu, arată bine, dar fata din poza 6 nu e cu nimic mai frumoasă decât ce din poza 1, ci complet alta! În cele mai extreme cazuri, rezultatele pot fi de o natură mai nesatisfăcătoare:

4a4b8d8541c22d955fabfed123f48891

O să găsiți multe exemple de makeup fails care or să vă aducă lacrimi în ochi – de râs dacă nu le practicați, din alte motive dacă vă recunoașteți în oglindă. Nu faceți ca ele!

Despre mâncare și gătit

Nu știu cu câte amintiri din copilărie am mai rămas la vârsta asta la care am început să uit și dacă ieri a fost marți sau miercuri, dar se zice că, odată cu anii, memoria pe termen lung devine mai performantă decât cea pe terment scurt. Una din amintirile mele cele mai clare din fragedă pruncie și adolescență este maică-mea stând de vorbă la ușă cu vecina și discutând despre ce a gătit fiecare în ziua respectivă. Nu știu dacă mama se vedea cu vecina zilnic să discute teme culinare, dacă era vreun eveniment care trebuia bifat de fiecare dată când găteau ceva, sau pur și simplu le-am auzit vorbind doar de câteva ori…

Și știu că-mi spuneam de fiecare dată OMG mamă, get a life! (Ia-ți o viață?!), nu totul se rezumă la mâncare și gătit, chiar nu aveți altceva mai bun de făcut? (sună mai bine dacă vă imaginați și un ton blazat de adolescentă)

După care am o amintire ceva mai recentă, când am întrebat-o pe o prietenă cum a făcut ea puiul ăla bun cu legume și sos de roșii la cuptor (Ana, de tine vorbesc). După care totul a început să o ia vertiginos la vale, m-am trezit făcând schimb de rețete în stânga și-n dreapta, discutând  cum se face pandișpanul, exersând rețeta de prăjitură pinguin cu mama pe skype, comparând modalități de preparare a cartofilor dulci și, în general, începând și/sau terminând orice discuție cu o temă referitoare la mâncare. Liana deja nici nu se mai miră că, facem ce facem, și tot ajungem să ne petrecem orice pauză de prânz vorbind despre mâncare în timp ce mâncăm…

Încep să cred că adevărata viață de adult se rezumă nu doar la plăcerea pură și neîntinată de a mânca, dar și pasiunea de a petrece timp în bucătărie făcând și altceva decât să dai drumul la microunde, mai precis gătind! Știu, știu, nu-mi spuneți, sunt la un pas de a începe un blog de gătit, dar o să rezist tentației și o să mă opresc la mâncat doar!*

*Sau o să-mi iau un aparat foto șmecher și o să vă bombardez cu poze

Santorini – Vacanță pe insula soarelui-apune

În Santoni am fost la sfârșitul lui august-prima săptămână din septembrie, cu pretext de invitație la o nuntă a unei prietene care se visa mireasă din Mamma Mia (care s-a filmat, de fapt, în Skopelos). Santorini face parte din grupul de insule Cyclades din Marea Egee, cunoscute de toată lumea pentru clădirile albe din piatră și acoperișurile albastre care să reflecte culoarea apei. Și încă un aspect tipic acestor insule sunt apusurile de soare absolut amețitoare, pline de cele mai intense culori.

Fiind o insulă vulcanică cu o formă de semilună, relieful este aproape selenar, foarte stâncos și secetos, cu vegetație redusă, de multe ori, la câțiva palmieri, cactuși și, spre marea noastră bucurie, vii! Deci vin din abundență, inclusiv faimosul Vinsanto, care se face din struguri albi uscați la soare. Plajele sunt acoperie de pietre de diverse dimensiuni și culori, inclusiv negre, gri sau chiar roșii, dar au un farmec aparte, în ciuda lipsei nisipurilor aurii specifice Mediteranei.

Continue reading “Santorini – Vacanță pe insula soarelui-apune”

Melancolie

Melancolia este o binecuvântare. Este darul de care se pot bucura doar cei care au avut parte de suficiente momente fericite încât să aibă după ce suspina cu jind. Căci viața merită trăită pentru acele momente poate prea rare în care simți că te poți desprinde de orice azi, ieri sau mâine, când un simplu acum îți este de ajuns.

Paragraful de mai sus l-am descoperit într-un draft salvat acum 6 ani, prin 2010, când doar ce mă mutasem în Anglia. Nu știu ce-mi veni să caut prin daft-uri după luni (cred că de fapt ani?) de absență de pe blog, poate din nostalgie… Sau, mai degrabă, melancolie!

Mă gândeam că au trecut mai bine de 8 ani de când am început să scriu aici, mânată fiind de instincte creative pe care facultatea nu mi le satisfacea la inteansitatea vieții de 21 ani. Acum mă apropii vertiginos de 30 și, oricât de melancolică aș fi, înțelepciunea vârstei mă face să mă întorc de fiecare dată la locurile, experiențele și, cel mai important, oamenii care mă umplu de melancolie.

Sper să nu vă fiu străină, pentru că eu mă simt mereu ca acasă de fiecare dată când mă întorc aici…