Melancolie

Melancolia este o binecuvântare. Este darul de care se pot bucura doar cei care au avut parte de suficiente momente fericite încât să aibă după ce suspina cu jind. Căci viața merită trăită pentru acele momente poate prea rare în care simți că te poți desprinde de orice azi, ieri sau mâine, când un simplu acum îți este de ajuns.

Paragraful de mai sus l-am descoperit într-un draft salvat acum 6 ani, prin 2010, când doar ce mă mutasem în Anglia. Nu știu ce-mi veni să caut prin daft-uri după luni (cred că de fapt ani?) de absență de pe blog, poate din nostalgie… Sau, mai degrabă, melancolie!

Mă gândeam că au trecut mai bine de 8 ani de când am început să scriu aici, mânată fiind de instincte creative pe care facultatea nu mi le satisfacea la inteansitatea vieții de 21 ani. Acum mă apropii vertiginos de 30 și, oricât de melancolică aș fi, înțelepciunea vârstei mă face să mă întorc de fiecare dată la locurile, experiențele și, cel mai important, oamenii care mă umplu de melancolie.

Sper să nu vă fiu străină, pentru că eu mă simt mereu ca acasă de fiecare dată când mă întorc aici…

Advertisements