Sfaturi despre îngrijirea părului

După cum am promis saptamana trecuta, revin cu cateva idei si sugestii despre ingrijirea parului. De cateva luni tot studiez problema si o sa impartasesc cateva din lucrurile pe care le-am aflat.

In primul rand, ce susbstante trebuie neaparat evitate in produsele de ingrijire capilara (sau in produsele cosmetice in general, daca vreti sa mergeti un pas mai departe).

– Parabeni (methylparaben, ethylparaben, isobutylparaben etc) sunt conservanti folositi in cosmetice pentru a impiedica proliferarea bacteriilor. Desi foarte comuni in majoritatea produselor, parabenii pot cauza reactii alergice si par a fi responsabili pentru eczeme, astm si cancer (o cantitate semnificativa de parabeni a fost descoperita in tumorile de cancer la sân si sunt considerati un factor important in cresterea riscului de cancer la sân din cauza faptului ca imita hormonul feminin estrogen, dar afecteaza si productia de testosteron).

– Sulfați (in special sodium lauryl sulphate – SLS) sunt practic detergenti caustici care produc spuma (foarte comuni in sampon, gel de dus etc), dar cauzeaza iritatii din cauza faptului ca usuca excesiv pielea si parul. De asemenea pot provoca mutatii genetice si sunt foarte daunatori pentru ochi (poate ramane in tesuturile ochilor pana la 5 zile!). SLS este comedogenic (provoaca puncte negre si pori blocati), afecteaza flexibilitatea parului si denatureaza proteinele din par si piele (cauzeaza ruperea parului, varfuri inspicate etc)

– Siliconul este folosit in produsele de ingrijire capilara pentru a descurca parul, a oferi luciu si a indrepta firele rebele. Problema intervine atunci cand acumularea de siliconi (majoritatea insolubili) formeaza un film care imbraca firul de par fara a lasa o alta substanta sa penetreze (deci reduce significativ eficienta oricarui tratament de par, chiar si uleiuri 100% naturale). In momentul in care siliconul este eliminat din podoaba capilara (prin spalarea cu un sampon mai puternic pe baza de cocamidopropylbetaine – sau adaugand bicarbonat de spdiu la samponul normal), veti observa schimbari radicale in structura si forma parului – nu mai este ingreunat de silicon, capata o alta forma (al meu de onduleaza la varfuri) etc. Eliminarea siliconului este putin mai complicata pentru ca necesita o analiza ceva mai atenta a ingredientelor:

1. Cei mai periculosi sunt cei complet insolubili care sunt dificil de indepartat si care trebuiesc evitati cu orice pret (din nefericire sunt si cei mai comuni): dimethicone, cetyl dimethicone, cetearyl methicone, dimethiconol, stearyl dimethicone).
2. Siliconi care se acumuleaza in timp (trimethylsilylamodimethicone, amodimethicone, cyclopentasiloxane, cyclomethicone).
3. Siliconi solubili care, teoretic nu se acumuleaza in fibra capilara – desi ideal ar fi sa fie evitati (staroxy dimethicone, behenoxy dimehicone).

Ce am facut eu: am eliminat complet substantele mentionate mai sus si am cautat produse care nu le contin. In Anglia le comand de pe internet de cele mai multe ori, dar in Romania probabil ca trebuie sa faceti research mai avansat.

Nu o sa pretind ca le stiu pe toate, asa ca o sa va recomand cateva branduri si produse peste care am dat eu:

Dr Bronner – un brand american care fabrica produse 100% naturale – au un sapun lichid care poate fi folosit pentru par si corp (preferabil diluat), un lichid de clatire si o crema de par.

Vichy Dercos Dermo-Soothing Treatment Shampoo care e formulat pentru scalp sensibil fara substantele de mai sus.

Shigeta Wild Grace Deep Repair sau Fresh Spirit Soft Repair – doua game complete pe care le gasiti in Franta

Klorane Oat Milk Dry Shampoo

Exista, bineinteles, multe alte produse disponibile, dar necesita studiu de piata atent 🙂 Cateva idei mai gasiti si aici, in franceza: Les Cheveux de Mini

De asemenea, pentru tratamente recomand cu caldura: ulei de nuca de cocos (incurajeaza cresterea parului si repara), ulei de argan (protector si reparator), ulei din samburi de strugure, ulei din arbore de ceai (anti-bacterial si foarte bun pentru par gras).

Advertisements

Cosmeticele la control!

Stiti cum e cand iti trec prin fata ochilor zeci de cosmetice si creme in fiecare saptamana? Cand vezi atatea brand-uri care se prezinta care de care mai rotund, unul care te scapa de riduri sau cearcane, altul care iti umple tenul de luminozitate, un altul care iti vindeca instant acneea – sau toate la un loc, depinde de pret.

Ei bine, cand vezi toate astea si le numeri parabenii, sulfatii, compusii polimerici de silicon sau coloranti sau parfumuri artificiale, parca nu-ti vine sa crezi ca o crema de 200 lire si alta de 5 au cam aceeasi baza, unde diferenta o fac cateva extracte asa-zis naturale si un ambalaj mai luxos.

Asa se face ca am ajuns sa ma dau seara cu ulei de avocado pe fata, ulei de migdale pe maini, ulei de nuca de cocos si de argan pe par, iar pe corp cu un mix din toate de mai sus, plus ulei de monoi de Tahiti sa miroasa a primavara. Ca sa nu mai zic de mastile de argila cu suc de lamaie, miere, ovaz, banana sau avocado, scrub cu malai sau cafea macinata si ulei de masline.

Daca va intereseaza nume de brand-uri naturale si sanatoase sau de ce ingredienti sa va feriti, intrebati-ma, sunt deja o enciclopedie!

Frumusețe în văzul lumii

Inchipuiți-vă un scenariu tipic londonez: joi dimineața pe la 9 fără ceva, intr-un vagon de metrou aglomerat la capacitate maximă, unde vecinul de călătorie îți este atât de aproape încât poți sa-i citește cu precizie și mailurile din telefon. Si mai tipic este sa vezi o tânara londoneză oarecare cu oglinda in mâna stângă și cu un arsenal de cosmetice sub brațul, aplicantul-si riguros machiajul. Pentru mine e totuși o experiență profesională si o sursa de inspiratie personală, căci abia mai aflu ce fond de ten mai cumpara lumea, ce trusa Bobbi Brown e in top sau ce tuș de ochi e mai ușor si mai precis de aplicat. Dar, pe de alta parte, parca mă trec fiori când le privesc pe fetele astea cum își pun mâinile pe față in mijlocul metroului aglomerat după ce au acumulat milioane de microbi si particule de impurități, praf si transpirație. Si parcă văd deja cu ochii minții cum si le întind pe toată fața si-si indoapă toți porii de bacterii doar ca sa economisească 10 minute pe care le-ar fi petrecut acasă in fața oglinzii si in condiții decente de igienă.

Și mare mi-a fost mirarea când am văzut-o pe domnișoara in cauză cum își scoate tacticos pensula din poșetă si începe sa își aplice fondul de ten. Foarte igienic, mi-am spus, uite ca se poate si fără sa te umpli de jeg pana la urechi. Pensula si-a făcut treaba chiar bine, aplicare uniformă si rapida, fata arăta chiar decent. Doar ca natura nu e mereu de partea noastră si așa se face ca tenul proaspăt perfecționat i-a fost pătat de un coș nerusinat fix in vârful obrazului. Si oricât s-ar fi chinuit biata fată sa-l acopere cu vârful pensulei imbibate de fond de ten, apoi corector, apoi iar fond de ten, coșul nu se lăsa sub nici o formă camuflat. Si așa se face că, in mijlocul vagonului de metrou aglomerat la capacitate maximă, unde vecinul de călătorie îți este atât de aproape încât poți sa-i citește cu precizie și mailurile din telefon, așa se face, cum spuneam, că domnișoara in cauză se hotărăște sa ia problema in propriile mâini si începe sa-si stoarcă meticulos coșul care nu s-a lăsat cu nici un chip acoperit. Ce mai contează bacteriile si praful si microbii pe care pensula te-a ajutat sa-i eviti cu succes, când un coș rebel îți rânjește fix pe sub ochi si nu-ti da pace pana nu ii etalezi conținutul in fața întregului vagon de metrou? Sesiunea de machiaj a continuat cu aplicarea dermatografului si apoi a fardului de obraz, dar pe cine sa-l mai țină stomacul să urmărească in continuare după ce am asistat la obștescul sfârșit al unui coș sacrificat pe altarul frumusetii sub ochii înspăimântați ai unui vagon întreg? Știu doar ca in dimineața aceea cafeaua nu a mai avut același gust, cel puțin pentru mine…

Nu am mai avut 27 ani pana acum…

20140117-101356.jpg

Dar de cand m-am vazut in fata faptului implinit, intr-o seara tarzie de decembrie, viata a tot inceput sa-mi dezvaluie lucruri care de care mai secrete – sau, dimpotriva, care de care mai evidente.

Ca de exemplu, pornind de la exterior, ca nu mai am 20 ani. Ca la un moment dat noptile pierdute petrecute in prea mult fum de tigara si litri de bere, un burger king pe fuga sau cartofi prajiti cu cola la orice ora isi vor spune intr-o zi cuvantul. Si adevarul pe care-l vor grai poarta numele de riduri. Multe si marunte in jurul ochilor, adanci si incruntate pe frunte, pete pe restul fetei… Alt cuvant greu pe care il vor rosti este grasime. Peste tot si mai ales in falduri in jurul braului sau sub forma de celulita uricioasa pe picioare, greu de tinut la distanta si chiar mai greu de tratat! 27 si lunile (si chiar anii) care l-au precedat m-au invatat ce important e sa te demachezi seara de seara, sa te culci cu fata curata si frumos hidratata, sa aplici masti regulat si sa te exfoliezi riguros din cap pana in picioare, sa folosesti produse de caliltate si retete de frumusete preparate pe masa din bucatarie, sa-ti gatesti mesele cu grija, sa alegi fructe si legume proaspete, sa dormi 7-8 ore in fiecare seara, sa mergi la sala… Pe scurt, sa ai grija de tine in fiecare zi. Daca tu nu ai grija de tine, nimeni nu o s-o faca pentru tine, si mai ai de trait in acelasi corp foarte multi ani de acum inainte.

Iar daca privesc spre interior, 27 m-a invatat sa caut si sa pretuiesc echilibrul. Intre job, bani, relatii, prieteni, timp liber si mine insami. Sa ma inconjor de oameni care ma fac sa zambesc si sa gandesc, sa citesc acele carti care imi aduc placere si intelepciune, sa merg in locurile unde imi gasesc echilibrul. Toate acestea privind spre viitor, cu un ochi la cariera, credit score si mortgage, si cu alt ochi la oamenii care imi sunt dragi.

De la Facebook la Instagram: scurta istorie de Social Media

A fost candva o vreme cand vietile ne erau goale, cu zile lungi si plictisitoare, si seri reci si fara de haz… Cand ne trimiteam sms-uri si ne sunam prietenii sa vedem ce mai fac, cand ieseam in oras ca sa stam la discutii… Dar Dumnezeu a zis Sa fie Facebook, si a fost! Zilele la lucru ne-au devenit mai scurte, viata ni s-a umplut de check-in-uri prin diverse locuri care nici nu existau pe vremuri, iar diminetile de sambata si duminica ni le petreceam stergand tag-uri la pozele de betie din serile precedente. Viata a inceput sa ni se scurga intre un like si un status update, iar timpul pare sa fi capatat o noua dimensiune…

Dar pentru ca nici raiul nu e infinit, Facebook-ul a inceput si el sa-si arate limitarile. De aici s-a nascut Twitter, din nevoia umana de a spune cate o tampanie dar fara nevoia de a fi ascultata, fara sa necesite like sau share pentru a putea fi valida. Iar limita de 160 caractere face lucrurile si mai simple pentru cei fara idei sau judecati de valoare, caci un gand oarecare se incadreaza de minune in parametri.

Dar omenirea a mers mai departe si nici cele 160 caractere nu ne-au mai fost de ajuns. Iar din neant a aparut Instagram, caci ne trebuia un spatiu liber si numai al nostru unde ne putem insira pozele facute in oglinda cu zambete studiate, sandvisul de la micul dejun si pastele de la cina, paharul de vin de peste zi, noile achizitii, rezultatele multumitoare dupa eforturile la sala… Un spatiu plin de hashtags unde prieteni si necunoscuti deopotriva sa ne dea like-uri, comment-uri si follow, sa simtim ca facem parte dintr-un univers de utilizatori entiziasti de iPhone care isi iubesc telefonul la fel de mult ca pe sine insisi, purtandu-l prin viata ca un talisman si documentand orice gogoasa inghitita (la propriu sau la figurat). De la Obama si Oprah la Lady Gaga si Cara Delavigne, Instagram e pentru toti!

Daca ma cautati pe Instagram, sunt irina_lene si pe langa poze in oglinda sau briose cu crema, am si imagini de pe unde ma plimb, ce mai vad prin Londra sau ce cosmetice noi imi apar in cale.

Cinematograful sud-corean

Dacă simțiți cumva nevoia de o binemeritată pauză de Holywood și creierul cere cu disperare o dezintoxicare drastică de blockbusters cu efecte speciale dar nimic special, sau de comedii americane tot mai lipsite de umor, atunci recomand cu căldură o direcție total opusă – nu doar din punct de vedere geografic, dar și estetic.

Deși mult mai realistice și pline de violență, filmele sud-coreene te țin lipit de ecran și te surprind cu răsturnări de situație complet neprevăzute și actori geniali – plus o limbă fascinantă. Deși ești 100% dependent de subtitrări, intonația și tonul personajelor îți dezvăluie acele elemente de limbaj pentru care nu ai nevoie de dicționar.

Continue reading “Cinematograful sud-corean”

Câte cărți ai în bibliotecă sau cum să fii un părinte cu adevărat bun?

Dacă ați citit sau măcar auzit până acum de Freakonomics, cu siguranță v-a atras atenția într-un fel sau altul. Numele cărții în sine e menit să ridice câteva sprâncene, iar conținutul merge mult mai departe, căci Steven Levitt și Stephen Dubner iubesc întrebările controversate. Un economist atipic și un jurnalist la New York Times care își pun întrebări neobișnuite despre lucrurile pe care le au în comun agenții imobiliari și membrii Ku Klux Klan, luptătorii de sumo și profesorii, corporațiile și cartelurile de droguri, dar și despre rolul părinților și al numelor pe care aceștia le dau odraslelor.

Folosind metode de analiză economică și o serie de statistici si date concrete, răspunsurile pe care le poți primi sunt de multe ori surprinzătoare. Deși multe din descoperirile din Freakonomics sunt interesante, cele legate de părinți și influența lor asupra viitorului copiilor este una care poate fi o lecție pentru noi toți, fie din perspectiva părintelui sau cea a copilului.

Pornind de la premisa că notele bune la examenele naționale ( Capacitate și mai departe în cazul nostru) îți pot influența viitorul în mod benefic – facultate de top, job bine plătit etc, rezultă întrebarea: care sunt factorii care influențează cu adevărat rezultatele mai bune la examene? Dacă părinții sunt intelectuali, cu un statut socio-economic elevat, este de multe ori de la sine înțeles că vor crea copii mai deștepți și motivați. Dar sunt mulți alți factori care, în mod surprinzător, au o influență majoră sau, din contră, nu înseamnă mare lucru pentru viitorul unui copil:

• Nu contează dacă provii dintr-o familie cu un singur părinte, ai aceleași șanse să reușești ca un copil dintr-o familie intactă.

• Vârsta mamei contează foarte mult – copiii ai căror mame au minim 30 ani la naștere obțin rezultate mai bune. Cun e și firesc, ești mai avantajat dacă mama ta are o carieră și studii superioare decât dacă este o adolescentă fără nici un viitor. Pe de altă parte, nu contează dacă mama a stat acasă între naștere și grădiniță (cum se mai practică în Vest) pentru a-ți educa odrasla cu maximă dedicare.

• Nu ai note mai bune nici dacă părinții te duc la muzee în vizite de culturalizare în mod regulat.

• Abilitățile academice ale unui copil subt influențate de IQ-ul părinților biologici, de unde și o corelație negativă între adopție și notele la examene. Părinții deștepți nasc copii deștepți, iar asta este determinat încă de dinainte de naștere.

• Nu are nici o importanță câte ore petrece un copil în fața televizorului, conform acelorași statistici.

• Nu contează dacă părinții le ctesc copiilor în fiecare zi, dar e foarte interesant că un copil cu multe cărți în biblioteca de acasă are rezultate mai bune, fie că le citește sau nu.

Oricât de încurajator ar suna, e greu de crezut că simplul număr de cărți din bibliotecă poate reprezenta un factor de sine stătător – poate indica mai degrabă nivelul intelectual al părinților sau puterea lor financiară. Fie că într-o bună zi ajungi sau nu să citești toate acele cărți din biblioteca părinților, faptul că aceștia au ales să investească timp și bani în educația ta, dar și a lor, are în mod precis un efect pozitiv asupra viitorului tău.

Așa că, părinți din toate colțurile, cumpărați cărți și creșteți-vă copiii într-un mediu intelectual – chiar dacă au voie la televizor mai mult decât odraslele vecinilor sau îi duceți la muzeu mai rar decât alți părinți, tot veți avea o influență mai puternică asupra viitorului lor. Vestea bună pentru unii (și poate mai puțin bună pentru alții) este că nu contează atât de mult ce faci ca părinte, ci cel mai important este cine ești și ce partener îți alegi – capacitatea intelectuală a unui copil este determinată de dinainte de concepție. Nu mai bine aruncăm mai puțini bani pe cărți despre cum să fii un părinte ideal, și cumpăram mai degrabă două rafturi de clasici?

Plăceri (ne)vinovate

… sau lucruri care fac ca viața să merite trăită.

Ne place să ne trezim sâmbăta până în 11 ca să avem timp de cumpărături și apoi de lenevit ore întregi la terasă, unde ne bem cafeaua în pahare cu picior și o gustare alături.

În schimb, ne place să ne trezim duminica la prânz, sau chiar și mai târziu, să ne facem o omletă cu de toate și un ceai de iasomie, pe care să le savurăm printre așternuturi până obosim de-atâta stat.

Să petrecem serile cu vin roșu, brânză franțuzească și baghetă proaspătă.

Să facem schimb de rețete și idei culinare, să ne dăm sfaturi și să degustăm.

Să mâncăm seara în oraș, dar să nu ne lipsească cutia cu înghețată Häagen-Dazs din frigider.

Să ne fie portofelul plin cu carduri de fidelitate și șifonierul plin cu haine.

Să ne dăm și ultimii bani pe lucruri care ne plac.

Să plănuim călătorii și ieșiri din care nu apucăm să facem nici un sfert.

Să citim cărți în tren și acasă să nu ne mai desprindem de seriale.

Să ne propunem mereu să alergăm, dar să ne fie prea lene să ne ținem de cuvânt.

Să avem atâtea idei de scris, dar să le lăsăm baltă de fiecare dată.

Să ne petrecem timpul liber plângându-ne că nu avem timp liber…

Supă à la snob

S-ar putea numi aşa din cauza unor ingrediente (şi pentru că e reţeta mea), dar promit că nu e deloc mâncare de snobi!

Ceapă, ardei gras, morcov, păstârnac, 1-2 roşii proaspete, cartofi şi cartofi dulci, toate tocate mărunt în cubuleţe sau orice formă practică. Se pun la fiert în vreo doi litri de apă filtrată (a la snob, da?), după care se adaugă doi pumi de quinoa şi alţi doi de linte roşie, plus un vârf de sare de mare. Se lasă la foc mic minim o oră, iar spre sfărşit se aruncă şi un vârf de ghimbir prosapăt, leuştean şi 2-3 linguriţe de seminţe tocate de in, floarea-soarelui şi dovleac (pentru puţină Omega-3).

Cam asta e reţeta, simplă şi rapidă, cum îi place oricărui snob 🙂

Citiți și vă delectați. Site-uri delicioase

Sagres este cea mai populară marcă de bere portugheză și când au lansat versiunea Sagres Preta Chocolate (Neagră cu Ciocolată), au avut cea mai delicioasă idee pe care a scornit-o marketing-ul până acum: un site din ciocolată! Și nu oricum, ci la propriu, care să mai și scoată sunete autentice de pătrățele dulci zdrobite cu un click. Somos Gulosos înseamnă ”suntem lacomi”, și pe bună dreptate, mai ales dacă intrați la secțiunes Baking Of, unde vă veți putea delecta cu întreaga poveste a turnatului în formă de site a unor munți de ciocolată.

They Draw and Cook îmbină două arte minunate într-un mix de toată frumusețea artistico-gurmandă, căci din desene pline de talent și rețete delicioase nu pot ieși decât capodopere. Mai precis, o colectie de mâncăruri din întreaga lume, povestite cu mai puține cuvinte și cu mai multe ilustrații (doar ilustrații, vreau să zic). Artiști mai mult sau mai puțin anonimi de pe toate continentele contribuie zilnic să îmbogățească o carte de bucate virtuală, în multe culori faine și idei originale.

Dacă vă place mâncarea și mai și citiți blog-uri, poate că numele de Smitten Kitchen nu vă spune nimic nou. E suficient de popular să-l fi întâlnit măcar o dată, dar m-am gândit să-l dau ca simplu exemplu pentru cine e în căutare de rețete, pentru cei care își doresc să învețe să gătească și au nevoie de îndrumare pas cu pas, sau pur și simplu pentru cine savurează pozele culinare la fel de mult ca și gustarea în sine.

P. S. Știu că blogurile culinare autentice nu ne lipsesc și că sunt cel puțin la fel de bune ca site-urile în limba engleză. Le citesc și le analizez și eu cu mare drag, dar m-am gândit că n-au nevoie de publicitate, sigur le știți pe de rost 🙂