Despre Bucureşti, cu drag

Poate că n’am lăsat să se înţeleagă acest lucru prea des, dar mărturisesc cu mâna pe inimă că am iubit Bucureştiul. Poate că l’am ponegrit mai mult decât l’am lăudat, dar de câte ori nu ni se întâmplă să’i dojenim pe cei dragi? După 19 ani petrecuţi într’un oraş plicticos de provincie, Bucureştiul a fost deopotrivă New York-ul şi Londra mea, metropola, oraşul tuturor posibilităţilor, a doua mea casă. N’am să uit niciodată cât de fascinată am fost în primele luni de trăit în Bucureşti de tot ce înseamnă forfota de pe Magheru, de casele dărăpănate de pe Lipscani şi de călătoriile cu metroul şi tramvaiul, mereu o nouă aventură pentru mine. Cu timpul, fascinaţia s’a risipit şi rutina i’a luat locul, însă am păstrat mereu o fărâmă din farmecul Bucureştiului meu de altădată, adică de acum vreo 4 ani, care’mi va rămâne pe veci în suflet.

I heart colorz mi’a amintit de zecile şi sutele de lucruri pe care le poţi face în Bucureşti, în ciuda oricăror păreri sceptice care strigă’n gura mare că “În capitală e plictiseală mare, monşer”. Aşadar, pentru cei care sunt încă acolo, pentru cei care vor să’l viziteze sau pentru aceia dintre noi care vor să’l revadă într’o bună zi, câteva din lucrurile pe care îmi plăcea mie să le fac în Bucureşti:

  • să o iei agale la pas de la Unirii înspre Victoriei şi să caşti gura la vitrinele colorate ale magazinelor şi la reclamele luminoase de pe clădiri.
  • să mănânci o porţie generoasă de papanaşi la Caru’ cu Bere.
  • să explorezi străduţele dintre Artur Verona, Grădina Icoanei şi Piaţa Lahovary.
  • să faci o tură de alergat în jurul lacului din Parcul Tineretului, apoi să te aşezi pe o bancă în prag de seara şi să vezi Casa Poporului frumos luminată.
  • să faci plajă pe un bloc înalt.
  • să’ţi cumperi o carte frumoasă în engleză de la Librăria Anthony Frost.
  • să ai mereu un 7 seri sau un B-24-FUN pe noptieră.
  • să faci poze cu toate graffiti-urile şi stencil-urile pe care le întâlneşti în cale.
  • să închiriezi o bicicletă de lângă Facultatea de Drept şi să pedalezi prin apropiere.
  • să te dai în Roata Mare din Herăstrău.
  • să caşti gura prin Ikea la toate lucrurile frumoase de acolo, apoi să mănânci chifteluţe suedeze la restaurantul lor.
  • să stai şi tu pe treptele de la Teatrul Naţional alături de toţi puştanii şi emo kids adunaţi acolo.
  • să’ţi iei un covrig braşovean de la patiseria de lângă Piaţa Amzei, e cel mai bun din tot oraşul.
  • să străbaţi toată Calea Victoriei cu o îngheţată în mână, de pe Splai până în Piaţa Victoriei, într’o zi cu mult soare.
  • să mănânci un Banana Split la Sheriff’s (deşi am impresia că s’a închis).
  • să te baţi pe hainele la reducere dintr’un Mini Prix.
  • să fumezi o narghilea în Pasajul Vilacrosse.
  • să bei o bere pe Motoare, oricât de clişeistic ar fi acum acest obicei.
  • să stai la o terasă în Centrul Vechi şi să caşti gura la trecători.
  • să cumperi un pepene dintr’o piaţă, gen Crângaşi, Obor sau Progresul, şi apoi să’l mănânci rece într’o după’amiază de vară.
  • să’ţi faci o salată cu de toate şi să o savurezi pe balcon.
  • să descoperi second-urile ascunse şi să scotoceşti prin mormanele de haine.
  • să vânezi târgurile de hand-made şi de cadouri.
  • să mergi la Street Delivery în iunie, pe Artur Verona.
  • să petreci ore întregi în Cărtureşti, printre rafturile de cărţi, căni colorate, ceaiuri parfumate şi reviste glossy de peste hotare.
  • să citeşti Vogue France la Institutul Francez (mno, ce altceva aş putea face eu acolo? :D)
  • să mergi la un documentar la Centrul Ceh.
  • să vezi un film vechi la Cinematecă, preferabil cu Marylin Monroe sau Lawrence Olivier sau cu amândoi deopotrivă.
  • să bei un ceai într’una din multele ceainării.
  • să te rătăceşti măcar o dată într’o zonă pe care nu o cunoşti şi care arată cel puţin dubios (propun Basarab sau Gara de Nord).
  • să mănânci o mămăliguţă cu brânză şi o savarină la cantina de la Drept, totul pentru vreo 5 lei.
  • să bei un suc la barul de la Facultatea de Arhitectură doar ca să caşti gura după băieţii de acolo.
  • să faci o beţie cruntă în Control, Expirat sau, şi mai rău, Club A, unde să stai până la ziuă când eşti poftit afară de paznicii amabili.
  • să cotrobăi prin rafturile din Cora sau Carrefour ca să descoperi bunătăţi ascunse.
  • să iei metroul până la Pantelimon, apoi să cobori şi să te trezeşti în mijlocul pustietăţii întrebându’te ce’a fost în capul tău.
  • să te amuzi pe seama bucureştenilor care n’ar merge pe jos nici măcar o staţie de autobuz.
  • să spui maşină în loc de autobuz şi să nu ţi se pară bizar deloc.
  • să tragi cu urechea la conversaţiile babelor din RATB.
  • să vizitezi Casa Poporului.
  • să mergi măcar o dată la Muzeul Satului.
  • să vezi un film la mall, doar de dragul de a vedea un film la mall.
  • să mergi în Hard Rock Caffe ca să stai cu ochii pe pereţi (împodobiţi cu diverse comori).
  • să mergi la Observatorul Astronomic să vezi stelele.
  • să te urci într’un tramvai la întâmplare şi să treci prin cartiere pe unde nici nu’ţi trecea prin cap să mergi (Rahova, anyone?).
  • să faci mişto de rochiile de mireasă din vitrinele de pe Lipscani.

Schimbarea la fata

Parcul Gradina Icoanei nu mai e ce’a fost candva, adica niste banci pe marginea unor trotuare accidentate, niste gazon pufos, dar cam neingrijit, un cuţodrom cu vopseaua curatata, niste leagane prea pazite de gardieni etc.

Era frumos si inainte, nu zic nu, mai ales ca avea o valoare sentimentala inestimabila. Doar nu degeaba e parcul primului nostru an de facultate, asa darapanat cum era anul trecut pe vremea asta, avea el farmecul lui… Bancile alea cojite au auzit multe la viata lor…

Dar azi zici ca’i un Disneyland a la Bucuresti. Dovada:

Deci avem, mai nou, un “helesteu” delicat, cu design usor futurist:

Ba chiar si un izvor a la Eminescu:

Si un loc de joaca mai tare decat Praterul sau mai stiu eu ce alte locatii europene de vis:

Au chiar si bufon (Nenea cu Baloanele):

Desi parerea mea e ca bufonii sunt altii. Un exemplu concludent:

[de remarcat ca Ade a iesit asa de bine incat strica poza, vorba lu’ David. Si se vroia o simpla “poza de’a proastele”]

La inaltime

Salajan – la inaltime

Sisu liber!

*cu dedicatie pt. o lady si mandria ei de cartieeeeeer…

vedere de ansamblu (doamne, cat verde, iarba creste nestingherita in salajan)

si aici David verifica daca este destul de inalt si daca nu’i mai ramane nicio sansa, in caz de nevoie (asta dupa spusele ei). Eu cred totusi ca se gandea: “Oaaa, de’aici se vede Honolulu!”

Impresii:

1. Pe bloc e locul ideal sa te bronzezi in liniste, cand conditiile meteorologice iti permit. Esti mai aproape de soare, deci te prinde una-doua, asa ca trebuie sa alegi bine orele, sa nu fie prea de varf, altfel patesti ce nici prin cap nu’ti trece… Nici mie nu mi’a trecut, am aflat pe pielea mea (la propriu).

2. Salajan nu’i nici pe departe asa ghetou cum i s’a dus vestea. Iar baietasii sunt complet inofensivi (pe lumina).

3. In Salajan se simte miros de iarba. No comment.