Lecții de engleză (II)

N-aș vrea să insinuez că în școlile românești se predă o engleză incorectă (poate doar ușor învechită, în unele cazuri), dar am constatat că se pune mai mult accentul pe varianta americană decât pe cea britanică. Dacă pronunția, deși foarte diferită, este până la urmă lesne de înțeles, intervin anumite probleme de vocabular deloc de neglijat.

Să luăm, de exemplu, cuvântul pants. De prin clasa a 2-a aflăm că pants este termenul englezesc pentru pantaloni. Nimic mai adevărat, însă mai degrabă în America și mai puțin în Marea Britanie. Veți fi poate surprinși să aflați că pants în Anglia înseamnă chiloți, o diferență de sens majoră, aș zice eu, pentru că una e să umbli pe stradă în pantaloni, alta e să te vânturi într-o simplă pereche de chiloți! Trousers și jeans sunt termenii care desemnează de fapt cuvintele pantaloni și respectiv blugi, ceea ce e util de ținut minte.

Și apropo de pants, în limbajul colocvial poate avea și sensul de nașpa, ca atunci când spui The Movie was pants (Filmul a fost nașpa), sinonim cu rubbish în acest sens.

Alte diferențe față de engleza americană ar fi deja cunoscutele pavement (termenul englezesc pentru sidewalk – trotuar) sau autumn pentru toamnă, și nu fall. Să nu uităm totuși de rubber, care în Anglia înseamnă gumă de șters (așa cum am învățat și noi la școală, la lecția despre rechizite), iar în America prezervativ. Emma Watson, actriță britanică, proaspăt studentă la o universitate de prestigiu din USA, povestea într-un interviu cum a strigat în gura mare în sala de curs dacă are cineva un rubber și toată lumea a întors capetele spre ea, pline de uimire la nonșalanța cu care cerea un… prezervativ. Probabil că și-au spus, instinctiv, That’s so European, căci nu cred să existe american pe lumea asta care să nu asocieze orice excentricitate cu spiritul european… Pants!

Advertisements

Fetiţa care l’a luat pe oh my god în braţe

Am şi eu o problemă : mor, da’ rău de tot, când aud că alte naţii îşi imaginează că URSS încă mai există şi că toată Europa de Est vorbeşte una şi acceaşi limbă. Mai precis, rusa! Mi se ridică aşa la cap un soi de orgoliu naţional pe care nici nu’mi închipuiam vreodată să’l nutresc!

Un singur rus am cunoscut eu la viaţa mea, la Lisabona, care, când a auzit că sunt româncă, a arborat aşa un zâmbet greţos şi a început să’mi zică ceva în limba lui. Dacă de la vestici m’aş fi aşteptat oarecum să creadă că sunt vorbitoare de rusă, un asemenea lucru m’a luat prin surprindere. Nu înţeleg ce se întâmplă în Mama Rusie, oare lor nu le’a spus nimeni că Stalin a murit de mult, la fel ca şi URSS-ul lor ?! Sau o fi doar de la vodcă ?

Era şi o americancă la Lisabona, mai tipică decât v’o puteţi imagina. Era exact genul ăla de se minuna de orice, fetiţa care l’a luat pe oh my god în braţe. Când am cunoscut’o, într’o seară târzie, eram cu Niţu şi rodeam împreună dintr’o pungă de Skittles. Ne’am prezentat noi fiecare şi când i’am zis că suntem din România, ochii americancei s’au căscat atât de tare de’am zis c’o să ne înghită cu Skittles cu tot!

“Oh my god, that’s so cool, ssssooo cool (nu mă întrebaţi ce era aşa de cool)! But I have a question, rostită cu un accent sudist tărăgănat, do you guys speak Russian there?”

Ochii noştrii s’au micşorat, pregătind un mic voodoo, iar Niţu m’a apucat de mânecă şi a şuierat printre dinţi: “Ene, dă’mi un Skittles c’o omor!”

Instinctul meu a fost s’o întreb şi eu: “Do you guys milk cows there in Texas?”. Dar mi’am dat seama că oricâte cunoştinţe de geografie şi istorie aş avea eu în plus faţă de ea, paşaportul meu vişiniu de România n’ar putea nici să’i şteargă pantofii paşaportului ei albastru de USA. M’am resemnat şi i’am zis că avem şi noi o limbă a noastră, chiar dacă paşapoartele ni’s vişinii…

Americanii’s de vina…

Nu stiu daca’si mai aminteste cineva de povestile mele cu Suricata plecata peste ocean(e), la capat de lume. In Hawaii, ca sa fiu mai precisa, unde a petrecut cele mai de vis 3 luni ale vietii ei, cu bune si rele, munca si distractie, mancare si beutura (din’asta mai putina, asa’i in America pana la o anumita varsta, deh). A, si de unde mi’a adus mie Conversi :D. In timp ce Marmota muncea pe santier, Suricata se prajea la soare in Halkidiki Waikiki… Life is not fair, dar asta se stie deja… Oricum, eu am pus’o sa ne vorbesca despre americani, eram curioasa cum ii vede un roman de’al nostru si nu doar cum ni’i arata Hollywood. Enjoy!

Americanii’s de vina…

Pentru fast-food. If we are what we eat, then i’m fast and cheap, cum s-ar zice. McDonald’s (aproape orice la 1$), Burger King, Jack in the Box, Safeway, Food Land, toate frumos decorate cu mii de calorii. Familii obeze cu tânci obezi, bunici obezi, matusi, unchi tot ce vrei+cuvantul obez. Pe langa faptul ca in meniul McDonald’s sunt ce-i drept delicatese care la noi vor aparea probabil in secolul viitor, inventia este Double Bigmac! Adica 2 ori 500 calorii. Tanananan. La capitolul mancare, nu exista aragaze in majoritatea caselor, microundele sunt la putere, ca de altfel tot ce inseamna semipreparat. The citizens of the US pun mare accent pe aspectul in care sunt decorate magazinele de dulciuri, cum ar fi See’s Candies. Si cum eu mereu mi-am dorit sa intru intr-o casa din povestile fratilor Grimm, va puteti face un contur despre ce inseamna un asemenea magazin. Si ceea ce e frumos este ca te intampina un fel de zana la intrare cu intrebare: how about a free sample today? ) . Majoritatea intra acolo doar pt acele free samples (implicit si in cazul meu).

david-7

Nightlife. Daca esti european in USA, nu prea ai parte de distractiile si betiile din Lisabona* sau Lipscani. Conditia definitorie este sa ai 21 de ani ca sa intri intr-un club. O cifra destul de trista pentru mine, avand in vedere ca am vizitat Hawaii fara sa fi implinit 21. Deh, ghinion pentru o impatimita de Expirat, Barfly, Club A and more… Primul check-in se afla la intrarea in club, nenea fiind neaparat a biiiig nigger cu o lanterna cu care iti verifica pasaportul. Intr-o seara am reusit sa intru si sa ma bucur pentru 5 min de cocktail-ul super delicios, pana cand vine nenea si isi da el seama ca desi sunt nascuta in ’87, luna nu e buna (adica decembrie). Teapa. Pai bine mai nene, eu deja mi-am comandat bautura, distractia e garantata. OUT!! Ai afara eram asteptata de 4 politisti inarmati pana in dinti care imi tineau ditamai discursul despre private property si under age pe o private property… Deci am fost intr-un fel eliminata. In prealabil am aflat ca nu am pierdut mare lucru. True. In ultima mea seara in Honolulu, m-am decis ca nu pot parasi aceasta insula fara a incerca macar un club. Asa incat am facut rost de un pasaport al unei fete care semana cu mine in poza, apoi m-am dus, la intrare am trecut de verificare, si apoi direct in ritmuri de hip hop, cu negri all over, tipe mitzi-pitzi dar in varianta neagra, cocktail-uri la un dolar, mult flirt si multi flirtanti… Concluzia este ca in acel moment am ajuns sa imi doresc cu ardoare dupa 3 luni sa ajung pe lipscani pt “o doza”… Dar am ajuns prea tarziu, caci tovarasa** mea de drum era in drum spre Lisboa…

david-3

Asta’i ca’n Sunset Beach, pentru cine’si mai aminteste…

Bastinasii aka hawaiienii sunt foarte faini, daca ii pot descrie asa. Foarte prietenosi si desi nu m-au asteptat la aeroport cu ghirlande asa cum e in filme, am tot respectul pentru a lor insula. Insula unde nu se schimba niciodata ora. Yep, sir! Timpul in Hawaii nu se da niciodata inainte sau inapoi. Cat de cul poate fi? )

Si eu ca european in USA sunt considerata foarte cul. ) Uuuuuaua, u’re from Europe! Where from? Romania. Woow, Italy, how nice!Rome, Italy, right? Well, nu… you idiots! E vorba de Romania, Bucuresti, Salajan, Titan, Dracula, Hagi, etc… Da, va puteti da seama de ceea ce stiati deja: cultura=zero. Zero barat, multime vida… Si cum accentul meu de european isi spune cuvantul, cea mai stupida intrebare de la un american a fost : What does CAN’T mean?… ) Eu aveam acel british “can’t”…

Desi am stat 3 luni in lumea lor, care nu are nici in clin nici in maneca cu a noastra, i-as vizita din nou la vara. Si de data asta vreau Disneyland! It’s a must! ;)

*De unde se deduce ca Suricata vrea sa se dea mare ca a fost si ea la Lisabona, evident datorita bunavointei Marmotei, care s’a dovedit a fi o gazda mai mult decat indulgenta.

**Adica Marmota, se intelege.

david-4

Suricata tinand soarele in mana…

Postul de fata e o continuare a Lepsei de diaspora. Variatii pe aceeasi tema puteti citi si la Lola despre portughezi, precum si la Gemene, care ne vorbesc pe rand despre belgieni (aici Andreea si aici Flavia). Povestea merge mai departe…

Puneţi tunurile pe el!

Gata! Misterul s’a elucidat, adevărul a ieşit la iveală! Şi totul datorită cercetătorilor americani care, după ani de studii şi cercetări minuţioase, au descoperit care este principala cauză a violenţei infantile. Se specula de mult timp că desenele animate ar influenţa negativ comportamentul puştilor, dar oamenii de ştiinţă de peste ocean au ajuns la performanţa de a putea stabili cu exactitate care sunt cele mai dăunătoare dintre toate desenele animate. Este vorba despre însuşi Popeye, sălbaticul şi maleficul marinar, care, cu braţele’i vânjoase, tăbăceşte dosurile piraţilor doar de dragul de a face pe super-eroul proletar.

Cercetătorii au formulat şi o explicaţie pertinentă: “Copiii învaţă din ceea ce văd, învaţă că violenţa funcţionează, că băiatul bun îl bate pe cel rău şi aşa ar trebui să se comporte când cineva se poartă urât cu ei.” Deci luptele de stradă pe care le puteţi remarca în faţa blocului (în faţa oricărui bloc, mai exact), în care sunt implicaţi o mulţime de puşti violenţi, sunt cauzate în totalitate de influenţa nimicitoare a ‘marinerului’. Deci Popeye, în loc să’şi vadă de treaba lui şi să vâslească (sau ce’o mai face un marinar în zilele noastre), ne strică odraslele! Viitorul ţării este ameninţat de flagelul Popeye care îi transformă pe copii din simpli mieluşei gingaşi în gangsteri sălbatici!

Eu mă gândeam că influenţa negativă a lui Popeye se rezumă doar la faptul că este un tutungiu înrăit şi i’ar putea face pe copii să viseze la o pipă. Popeye, cum îl văd eu, este aşa:

-Plusuri: Greu de zis… Un plus ar fi faptul ca pare sa duca o viata sanatoasa, cu tot spanacul pe care il consuma (pacat ca e la cutie si se stie ca alimentele conservate nu au aceleasi proprietati ca cele proaspete), dar cand il vezi tot timpul cu pipa’n gura, nici macar spanacul nu poate compensa atata nicotina…

-Minusuri: Nici nu stiu cu ce sa incep. Are un stil foarte original de a vorbi, aduce foarte mult a oligofren autist. Avand in vedere ca e totusi un barbat intre doua varste, chelia pare sa’l ajunga din urma, lasandu’l cu niscaiva fire gen Morcoveaţă, daca stiti personajul. Insa Papai nu se da batut si salveaza aparentele prin deja clasica si jerpeliata palarie de mariner care este. Si ca tot am adus vorba de mariner, evident ca nu ii lipsesc nici tatuajele clasice cu ancora, motiv specific marinaresc, cate unul pe fiecare dintre bratele sale musculoase. Family Guy au lansat ipoteza ca de fapt muschii astia ai lui sunt niste tumori uriase, ceea ce reiese dintr’o simpla observare a structurii sale anatomice. Ar mai fi multe de adaugat, dar n’as vrea sa exagerez cu detaliile…

(via Dreamboys)

Ştiu ce aţi putea crede. Că ăştia micii văd mai multe atrocităţi la ştirile de la ora 5, la filmele cu chinezoi/ Vandam/ Cichi Cean, la emisiunea Trădaţi în dragoste etc… Dar atâta timp cât cercetătorii americani arată cu degetul spre Popeye ca fiind Răufăcătorul Nr. 1 pentru educaţia copiilor români, atunci nu văd de ce am mai cârcoti atâta! CNA are tot dreptul să interzică difuzarea nenorocitelor de desene cu Popeye! Mai ales că toate posturile de televiziune sunt efectiv împânzite de imaginea marinarului violent, din zi şi până’n seară suntem bombardaţi cu ultimele sezoane din Popeye, niciun canal tv nu ezită să ne intoxice cu cele mai recente episoade proaspăt turnate pe platourile de filmare de la Hollywood, în regia fraţilor Wachowsky, cu Keanu Reeves în rol de pirat turmentat şi Cameron Diaz în rolul lui Olive…

Jos cu Popeye!

Once Upon a Time in America (II)

‘Doamne, unde mă aflu?’ se intrebă suricata când ieşi de pe aeroport.

Alegeţi varianta corectă:

  • în cel mai îndepărtat dintre cele mai îndepărtate locuri de pe pământ
  • acolo unde şi-a pierdut dracu opincile
  • acolo unde a tras uliul frâna de mână
  • acolo unde mâna omului n-a pus piciorul

Se trezi dintrodată înconjurată de mii de zgârie-nori care zgâriau miliardele de stele (‘Oaa, şi când te gândeşti că în Bucureşti nu vezi nici picior de stea!’) – că norii vin prin Honolulu doar odată cu uraganele, tornadele şi tsunamiurile. Suricata zâmbi pe sub mustăţi: ‘Da toantă mai e şi marmota asta de-şi închipuia că în Honolulu lumea trăieşte în colibe de stuf, prinde peşte cu suliţa şi îşi fac vânt cu frunye de palmier…’ Adevărul e că Honolulu e o metropolă în toată regula, cu clădiri futuriste, autostrăzi supraetajate cum n-a văzut nici Parisul şi, bineînţeles, cu mall-uri imense pe care îţi ia mult de-o săptămână să le vizitezi…

O fi el Hawaii paradisul pe pământ, dar când a coborât din avion, în mod sigur suricatei nu i s-a deschis nicio poartă a raiului. N-o aştepta niciun Sfântu Petru cu braţele deschise (n-a văzut nici măcar un câine cu vreun covrig în coadă), iar în loc de îngeri a dat peste americani. Iar americanii – cum îi ştim cu toţii… N-au niciun simţ al măsurii – la ei dacă ceri o cafea mică, primeşti una mare şi dacă ceri una mare, primeşti una imensă. Pe cât sunt somalezii de malnutriţi, pe atât sunt americanii de obezi…

There is no country for old men, aşa cum there is no Honolulu for suricata…

Dar dacă tot a ajuns aici, oare ce va face suricata? Se va americaniza sau îşi va face bocceluţa şi se va întoarce de urgenţă în Alpi? Bună întrebare. Însă răspunsul îl vom afla în episodul următor…

…Va urma…

Once Upon a Time in America

Desertul Nevada. Baza secreta NASA. Tu, 10 Jun, 23.15

‘Oh my god! You gotta check this out!’ ‘What is it?’…. ‘No way!’ ‘Oh yeah!’ ‘You have got to be kiddin’ me!’ ‘What do we do?’ ‘Call the President right away!’

Oceanul Pacific, in apropiere de insula Oahu, arhipelagul Hawaii. Tu, 10 Jun, 23.15

22 de rechini albi se apropie de tarm cu o viteza uluitoare, urmati indeaproape de o familie de balene ucigase cu colti de argint. Apa devine tot mai agitata, valuri uriase se izbesc de tarm, smulgand palmierii din radacini si jumulind pescarusii de pene.

Districtul Waikiki, Honolulu, Hawaii. Tu, 10 Jun, 23.15

Se produce un vortex si o valiza misterioasa apare in mijlocul intersectiei.

Craterul Aliamanu, la 30 km de Honolulu. Tu, 10 Jun, 23.15

Desi nu a mai erupt din secolul X i.HR, inca de dinainte ca regele Kamehameha sa cucereasca Oahu, Makapuu si Halawa, vulcanul Haliamanu isi reia activitatea. Se produc cutremure de intensitate medie si uragane, marmotele incep sa se dea cap in cap, lemurilor le ies ochii din orbite, oposumii devin carnivori, suricatele par sa fi turbat.

Honolulu Airport. Tu, 10 Jun, 23.15

Cursa Bucuresti-Londra-L.A.-Honolulu ajunge la destinatie. ‘A dat domnu’! Dupa 15 ore de zbor, imi simt fundu clatita!’ mormai suricata in timp ce’si dezmortea oasele facute colet. ‘Trebuie musai sa’i dau mesaj marmotei, sa stie si ea ca suricata rulz! Si ca suricata o sa se bronzeze ca un turcalete si o sa se imbaieze in Pacific, pe cand marmota o sa transpire pe santier. Asta e, nu toti au noroc in viata…’

In fata ghiseului: ‘Unde mi’e valiz… Aaa, sorry, where’s my bag?’ ‘Your name, please.’ ‘Suricata. Dave Suricata.’ ‘Oh, we’re very sorry, but your bag has lost, we couldn’t find it yet. But in a few days, I’m sure you’ll have it back, they don’t call us Lufthansa for nothing! And welcome to Honolulu!’ ‘Mda, numai mie mi se putea intampla una ca asta! De ce am eu toate ghinioanele din lume? Fir’ar ea de viata, nu mai supooort’, zise suricata batand nervoasa din picior, ca un copil de 3 ani. ‘Vreau acaaaaaaasa!!’

… Va urma…