Caragialisme. Pretutindenarul

1. Cine este pretutindenarul: Pretutindenarul este o specie aparte şi foarte curioasă în peisajul autohton. El există de când lumea şi a fost creat de însuşi Sfântul Duh după chipul şi asemănarea Lui, pe vremea când zbura deasupra apelor şi se afla în tot şi în toate deopotrivă.

2. Portret-robot:
Din punct de vedere fizic, pretutindenarul nu pare să se deosebească cu nimic de un om de rând, motiv pentru care ai putea să juri că el chiar e o fiinţă ca noi toţi, de altfel. Asta la prima vedere. Şi poate şi la a doua sau chiar şi a treia. Însă în momentul în care îţi dai seama că este mai prezent în viaţa ta decât oxigenul (pe care ţi’l şi suge precum un vampir sângele), realizezi că pretutindenarul este în realitate un monstru urban deghizat în… om.

3. Portret psihologic: Pretutindenarul poate fi definit printr’o singură calitate supremă: este atotştiutor. Nu’i scapă nimic pe această lume, nici măcar ceea ce un om de rând nu poate percepe din cauză că nu este dotat cu calităţile fizice necesare. Spre deosebire de restul oamenilor, pretutindenarul poate intercepta ultrasunetele ca delfinii şi ca veveriţele, la fel cum poate auzi iarba crescând şi atomii înmulţindu’se. Pretutindenarul este perfect conştient de propriile’i calităţi (cu care însuşi Sf. Duh l’a înzestrat) şi nu ezită nicicând să’şi manifeste presupusa superioritate în primul rând printr’o expresie facială ce poate fi lesne încadrată în categoria *smug*.

4. Cum recunoşti un pretutindenar: Pe un pretutindenar nu’l poţi recunoaşte niciodată din prima, ci doar folosindu’te de regula socială de 3 simplă: dacă întâlneşti un om de minim 3 ori consecutiv, atunci individul respectiv nu este om, ci pretutindenar. Nu există excepţii de la această regulă, teorema nu va da niciodată greş şi poate fi aplicată în orice context social. Pretutindenarul poate fi reperat şi prin intermediul figurii *smug* mai sus menţionate, pe care o poţi confunda relativ uşor cu cea a unui ştie-tot de rând (genul acela de persoană care trăieşte cu impresia că nu există nimeni care să ştie la fel de multe ca el). Însă, spre deosebire de acest fals ştie-tot, pretutindenarului chiar nu îi scapă în veci nimic!

5. Mediu de viaţă: Sf. Duh a fost blând cu pretutindenarul şi l’a mai înzestrat cu o calitate demnă de invidiat: adaptabilitatea. Oriunde s’ar afla, pretutindenarul este ca peştele în apă sau ca porumbelul în aer (dacă înţelegeţi ironia subtilă). El nu are nevoie de prea mult oxigen să trăiască pentru că şi’l face şi singur, deci orice mediu îi este absolut propice, inclusiv cel acvatic sau cosmosul larg.

6. Ocupaţie:
Pretutindenarul a fost creat cu scopul de a întrupa verbul “a fi”. Însă nu este vorba de valoarea lui existenţială (aceea de “a exista”, se înţelege), ci aceea de “a se afla”. Pretutindenarul se află ici, se află colo, şi nimeni nu’şi dă seama prin ce metode miraculoase reuşeşte el să fie omniprezent (teleportarea ar fi o ipoteză, însă nu a fost niciodată demonstrată ştiinţific). De aceea, prima întrebare pe care ai vrea să i’o adresezi este, invariabil, “Tu de unde ai mai apărut?”. Însă rareori îndrăzneşte cineva să o facă şi motivul este teama – uneori parcă e mai bine să nu ştii… Pretutindenarul are o misiune nobilă: că’i o premieră de film în mall, o coadă la abonament la metrou sau reduceri la pătrunjel în piaţă, el le tratează pe toate cu seriozitatea maximă cu care merită privit orice eveniment de proporţii. Şi sincer, oare cine altcineva ar mai putea face asta în afară de el? Poate doar Sf. Duh…

Răspundem ascultătorilor (VIII)

S’au facut cateva luni bune de cand tot adun cautarile pe care le veti citi mai jos si trebuie sa recunosc ca nu mi’a fost deloc usor sa le selectez pe cele mai notabile, dat fiind ca sunt foarte multe cele care m’au facut sa rad cu lacrimi, si apoi sa le grupez frumos pe categorii ca sa poata fi savurate mai usor. Multumiri lui guglea, care a fost la fel de simpatic ca in fiecare zi a existentei sale, un sprijin de nadejde pentru toate sufletele chinuite de intrebari arzatoare.

Categoria Multa minte nu se cere, Barbi(e) este la putere – unde se vorbeste despre Barbi(e)/y in toate cele 69 de pozitii si dincolo de ele:

barbi se bate cu baiat – spuneti nu violentei domestice!

barbi la facultate – se stie, Barbie este studenta in anul 3 la Mecatronica, sa nu mai aud intrebari din’astea.

barbie si gagicul ei – adica Barbie si Ken, dar in varianta de Salajean.

barbi munceste – este fierar-betonist, cu 6 ani de experienta in domeniu.

barbi cea mai buna gospodina – nu stiu cum de reuseste sa le faca pe toate asa de bine…

barbi merge la biserica

barbi practica vrajitoarelor

vreau numai sai fac parul lui barbie – Mai am un singur dor…

barbi în limuzină – unde’i e locul.

barbie da nu barbie – deci da…

barbi viseaza ironic nu o trezi – Somnul ratiunii naste monstrii. Si cautari cretine.

barbie nici macar nu exista – asta ca sa stiti si voi!

barbie cand iti saruta colegul de scoala – in perioada ei de adolescenta rebela.

barbie cu gagicul ei la poarta – precum si in varianta rurala

Categoria Învârti’m’as in jurul cozii – unde aflam ca viata bate Guglea (sau invers):

care e raspunsul la intrebarea cine intreaba

misa umflat rau picioarele ce poate sa fac – taie’le!

de la sfecla rosie poti face treaba mare – poti face multe treburi, nu doar salata de legume.

facultatea de manichiura – sectia Cuticule, specializarea Forfecuta.

previziuni asupra pietei de ciocolata – piata de ciocolata e atat de imprevizibila…

de ce numele celor 7 pitici e usor de retinut – ca e pentru copii, de’aia!

intrebari din biblie gen vrei sa fi miliardar – si in loc de Iantu sa fie Sf. Petru, nu?

papusa care ii creste in loc de par gazon – viziune suprarealista. Dali, unde te ascunzi tu oare?

Categoria Gospodinele intreaba, dar cine sa le raspunda:

cum repar un ficat prajit prea tare – what’s done is done…

sandwich maker nociv? – parca o aud pe mama vorbind, si ea avea teoriile ei cu radiatiile de la cuptorul cu microunde.

m-am fript la aragaz ce sa fac – astia’s de’ai mei

m-am fript cu fierul de calcat – accidente casnice, la ordinea zilei.

Categoria Culãri din toate zarile, uniti’va:

bluza iggy pop, h&m – o stiu, o stiu si am zis ca mi’o si cumpar 😀 (stiam eu ca sunt pe aceeasi lungime de unda cu culãrii)

obsesia mea sunt cerceii – recunosc problema, e cu dichis…

ce e la moda in ziua de azi

balsam de buze baieti – Nivea inca nu s’a adaptat noilor tendinte…

cum recunosti lee cooper original – dupa eticheta?

tunsori l moda pentru vara 2009 – chica e inca in top :))

sunt invidiat pe unde ma opresc smecheri

Categoria Curier sentimental:

pe ce teme se poate de vorbit cu fetele – omul este in impas…

de ce nu ma suni fat frumos? – Ileana Cosânzeana si dilemele ei

cum sa facem amor clasic? – idei, anybody?

cum sa manevrezi un baiat cum vrei? – Voodoo este solutia!

cum sa cuceresc o fata care are un gagic – impossible is nothing, tinere!

Categoria Neadaptati lingvistic:

cum se zice buna in portugheza – olá. A fost greu?

cum se pronunta in engleza si un sfert – ti si impleticeste limba, nu te forta!

could you be loved traducere in romana – i don’t think you could…

raspunsul la intrebarea: how are you?

Categoria Martiri, unde se vorbeste despre blestemul aerului albastru:

am zburat cu blue air – aplauze va rog, inseamna ca inca mai traieste!

zborul cu blue air este sigur? – gugãluitorul de dinainte ne demonstreaza ca da. Daca pe el nu l’a rapus Blue air-ul, atunci putem sa ne pastram speranta. Eu cu speranta asta si traiesc, ca doar in februarie ma asteapta si pe mine un zbor – sper doar sa fie mai lipsit de peripetii decat ultimul…

Categoria Trivia, unde intrebarile se tin lant:

ce se-ntampla cand ti se bate ochiul stang – pleci la drum de seara.

suricata ce inseamna? – si devii un animal…

cate ore faci cu avionul pana la lisabona – daca e direct, cam 5. Daca nu’i direct (si avand in vedere ca doar la Blue Air gasesti asa ceva), atunci dumnezeu cu mila…

cum se invata chimia – daca as fi stiut raspunsul, crede’ma ca ma gaseai pe lista laureatilor Premiului Nobel pentru Pace.

nu imi place sa port ochelari de vedere – nici mie, dar daca suntem chiori…

Categoria speciala V’am zis eu:

fobie nasturi – deci daca si omul asta a cautat’o, ce alta dovada va mai trebuie? E clar ca fobia de nasturi a fost atestata documentar!

Stiu ca a fost lung si ca ochii vostri urla dupa Visine, dar sper ca ati savurat Enciclopedia Guglea – capitolul VIII. Mai urmeaza inca 70…

Caragialisme. Culãrul

1. Cine este culãrul: Culãrul este o categorie socială relativ recentă în peisajul urban autohton, primele astfel de specimente facându’şi apariţia cu cel mult 4-5 ani în urmă. Modelul de inspiraţie al culãrului se încadrează pe axa Beckham-Mutu-Morandi şi tinde să devină unul dintre pilonii de susţinere ai generaţiei Hi5.

2. Portret-robot: Culãrul este un tânăr cu vârsta cuprinsă între 12 şi 25 de ani, cu o marjă de eroare de ±2 ani. Are o constituţie atletică, fiind deseori practicant al sportului cu balonul rotund, pentru care multă minte nu se cere, totul e să ai pişere – dar ăsta este deja un comentariu deplasat, încă nu s’a dovedit ştiinţific că ar exista vreo posibilă conexiune între vidul din interiorul balonului rotund şi cel din cutia craniană a jucătorului. Uneori, culãrul mai merge şi la sală pentru a’şi întreţine silueta, fără de care culãrul nu ar mai fi ceea ce este – adică un culãr. Pe lângă siluetă, culãrul se mai defineşte şi prin frează, pe care şi’o tunde cu precădere la un stilist, în saloanele de fiţe şi nici măcar nu ar concepe să iasă în lume fără ca bretonul şi creasta de Tyranosaurus Rododendronus să’i stea ca la carte.

3. Portret psihologic: Principala trăsătura a culãrului este veşnica stare de pribegire metafizică. Culãrul nu’şi poate afla liniştea interioară până nu reuşeşte să fie cu adevărat cul. Va străbate mallul în lung şi’n lat pentru a’şi achiziţiona cele mai cul haine şi încălţări, va lua la rând toate cluburile din Topul celor mai cul cluburi pentru a’şi găsi propria Nirvana, acel colţ de rai unde sufletul său călător se va putea contopi cu muzica minimal. Culãrul este o persoană pentru care nevoia de socializare este una de natură fiziologică. Existenţa prietenilor săi (culãri la randul lor) îi condiţioneaza propria existenţă, deoarece una din concepţiile fundamentale ale culãrului este aceea că primul pas pentru a fi cul este apartenenţa la un grup.

4. Mediu de viaţă: Culãrul este urban prin excelenţă, întreaga lui existenţă fiind condiţionată de mediul de viaţă. Orasul este, prin definiţie, singurul loc care îi oferă culãrului toate mijloacele de trai necesare: shopping, clubbing, gaşcă. Atenţie: dacă întâlniţi cumva un culãr în mediul rural, acest fapt nu poate fi decât un tragic accident al destinului, culãrul a fost mai mult ca sigur forţat să’şi părăsească locul de baştină şi lăcrimează în tăcere după mallurile pierdute.

5. Cum recunoşti un culãr: Pentru un culãr, cel mai important lucru este brandul, respectiv eticheta. El nu se îmbracp decât dă firmă, cu precădere Zara, Levi’s, Colin’s, Little Big, Lee Cooper, Adidas, Nike ş.a.m.d. Spre deosebire de cocalar, care şi el este măcinat de obsesia pentru branduri, culãrul preferă să poarte un tricou pe care să scrie un mic Colin’s, dar să fie original, decât un Armani fals pe tot pieptul şi de 7 ori mai ieftin decât primul. Converşii reprezintă unul din icon’urile definitorii ale imaginii culãrului şi îi poartă invariabil atât vara, cât şi iarna, fără să ţină cont de faptul că iarna nu’i ca vara şi că ai 99,27% şanse să degeri exemplar la temperaturi negative cu Converşii în picioare. Ba din contră, culãrul se consideră un erou urban în astfel de situaţii, pretinzând că nici un sacrificiu nu este prea mare pentru stil. Alte elemente după care poate fi identificat: geaca cu puf la glugă, veşnicii ochelari de soare (stil Police sau Aviator), Ipodul din care ţiuie minimalele, precum şi briliantul din urechea stângă.

6. Ocupaţie: Culãrul nu trăieşte decât pentru a rula. El rulează în club – în special în Kristal, mai ales când vine să mixeze vreun dj celebru la el pe scara blocului şi biletul costă cam cât un transplant de rinichi, rulează în mall – unde face shopping şi îşi soarbe cafeaua săptămânal la Starbucks, şi rulează în general prin absolut orice loc ar frecventa. Nimeni nu stăpâneşte mai bine arta de a rula decât culãrul însuşi, care simte că aceasta este adevarata şi incontestabila lui vocaţie.

Raţionamentul culãrului nu se bazează pe operaţiuni deductive (Ex. Am Converşi, deci sunt cul), ci porneşte invariabil de la premisa Sunt cul, deci exist. Însă culãrul nu se opreşte aici pentru că stadiul de cul nu este decât o etapă în evoluţia lui, următorul pas fiind starea de tru, care face trecerea către punctul cel mai înalt spre care ţinteşte orice culãr: starea de über. Formula matematică a acestei evoluţii este următoarea:

√C³·/+T·(+)≈∞ΩÜ

unde unde C este stadiul de cul, T este stadiul de tru, iar Ü este stadiul de über şi totul este echivalent cu alfa şi omega din über*. Însă doar 5-7% din culãri reuşesc să ajungă überi, fiind un proces anevoios care impune sacrificii nenumărate.

*Unii susţin că formula este valabilă în 60% din cazuri, însă numai în emisfera sudică, polemică generată de fracţia ♂/♀. Nu comentăm.

Caragialisme. Ofticatul

Cine este Ofticatul: Ofticatul este un personaj complex, fara de care lumea nu ar mai fi astazi ceea ce este. Daca Adam nu s’ar mai fi ofticat ca Eva a mancat mar si el nu, iar Cain nu i’ar fi dat una’n cap lui Abel (de ciuda), atunci ce’am mai putea cauta noi pe pamant? Termenul provine de la substantivul frantuzesc ophtique, care a disparut insa din vocabularul francez contemporan, desi in limba romana este intalnit destul de frecvent in vorbirea curenta.

Portet-robot: Ofticatul n’arata bine la trup. Daca e prea scund, moare de ciuda ca’i pigmeu. Daca’i prea inalt, se oftica ca da mereu cu capul de prag (al de sus). Daca e prea slab, ii e ciuda ca nu pleaca liftul cu el, iar daca e prea gras, tot ca nu pleaca liftul cu el, dar din motive adverse.

Portet psihologic: Principala trasatura a ofticatului este vesnica nemultumire metafizica, insotita in marea majoritate a cazurilor si de o nefericire (sau, daca vreti, in termeni stiintifici, o NF) acuta. Studiile clinice arata ca ofticatul sufera si de SMCP (Sindromul Muri’i’ar Capra Vecinului), precum si de CTMVAVMB (Complexul Tu’va Mama Voastra a Alora de va Merge Bine). Statisticile au demonstrat ca 4 din 5 ofticati sunt antisociali, prezenta celor din jur amflificandu’le depresia din cauza motivelor de oftica pe care le genereaza.

Cum recunosti un ofticat: Ofticatul este foarte usor de recunoscut dupa privirea intunecoasa pe care o arunca sub forma de ghiulea spre oricine si dupa fruntea vesnic incruntata, pentru a oferi suport fizic aruncarii privirii-ghiulea. La o analiza mai atenta se poate remarca si buza umflata pe care ofticatul incepe sa o arboreze din secunda 2 dupa ce ii suna ceasul dimineata. De fapt, primele 3 lucruri pe care ofticatul le face inca de dinainte de a se ridica din pat sunt: aruncarea privirii-ghiulea, incruntarea fruntii si umflarea buzei (neaparat in aceasta ordine).

Mediu de viata: Ofticatul poate fi intalnit oriunde, atat in marile aglomerari urbane, cat si in satele pierdute de pe diverse varfuri de munte, cu o densitate a populatiei egala cu suma glumelor bune pe care le face Banica Jr. in timpul oricarei emisiuni.

Ocupatie: Ofticatul face exact ce stie el mai bine: se oftica de mama focului. Daca e urban, moare de ciuda ca n’a prins loc in metrou la 8 dimineata, fapt ce o sa’i strice instantaneu dispozitia (oricum stricata) pana la urmatoarea stare de oftica (oftica ce apare dupa nici 2 minute, cand isi aminteste ca n’a prins nici Compactul, si nici Ringul in dimineata asta). Daca e rural, practica aceeasi activitate, cu mici variatiuni tematice (ex. se oftica ca vaca lui nu’i la fel de grasa ca a lu’ Costica sau ca n’are si el cablu ca Mandita lu’ Borhot).

Rolul ofticatului in societate: Ofticatul se ocupa cu aruncatul privirii-ghiulea catre orice cetatean X care la un moment T ar putea detin un obiect Z pe care ofticatul O nu’l va detine in veci, unde

∙(X+Z)∙T≤O³+

 

echivaland cu nefericirea la puterea a treia a ofticatului O care devine negru de ciuda, adica). Alta indeletnicire este incruntarea instantanee a fruntii la un interval de 2,(3) secunde, cu pauze scurte de 80 milisecunde, in care ofticatul isi descreteste fruntea pentru a ridica din sprancene, reactie generata de uimirea de a zari un obiect cu o putere de ofticare mai mare de pana la 4,31 ori decat de astepta. Aceste 2 activitati descrise mai sus sunt insotite de reactia fiziologica normala de umflare a buzei cu o viteza de 5m/s, in momentele de oftica (in medie, 25 ore/zi). Singurele momente in care ofticatul simte xa si’a indeplinit menirea pe pamant sunt acelea in care reuseste sa raspandeasca oftica in jurul lui, oftica care se manifesta de cele mai multe ori in cazul colegilor de breasla ai ofticatului, aka a altor aruncatori de privire-ghiulea, incruntatori de frunte si umflatori de buza.

 

In curand: Culărul.