Sănătatea e vitală. Începe cu capul!

Mie mi-e frică de doctori, dar am reuşit să ajung la performanţa nesperată ca şi doctorilor să le fie frică de mine! Secretul acestei relaţii fructuoase pacient-medic este perseverenţa. Din partea mea, bineînţeles! De exemplu, în ultimele 6 luni am avut deosebita plăcere să-mi fac nu mai puţin de 4 analize de sânge şi 2 ecografii, un record personal în domeniu.

Ştiu că există o vorbă din popor care susţine că “Cine se caută, găseşte”, dar mie-mi place să insist. Nu de alta, dar e un sentiment reconfortant să ştii că averea pe care o plăteşti lunar din propriul salariu pentru sănătate şi CAS nu se duce chiar pe apa sâmbetei, ci se materializează în consultaţii, reţete compensate şi analize parţial decontate.

Aşa se face că principala mea victimă e medicul de familie, al cărui singur cusur este că-i o persoană prea drăguţă. Cel puţin o dată pe lună îi fac plăcerea de a o vizita şi cred că a ajuns să mă recunoască după felul în care bat smerit la uşă. “Irina!” îmi spune zâmbitoare, ascunzându-şi subtil privirea care pare să grăiască “Pe barba lui Hipocrate, de data asta ce mai vrei?!”. Aici începe maratonul doftoricesc: eu mă vait, ea mă trimite mai departe la un ceva-olog, care, la rândul lui, e dator să-mi răspundă la toate întrebările gândite şi negândite. -Ologul îmi spune că, totuşi, n-ar fi rău să merg şi la un altceva-olog, unde o iau de la capăt cu toată balada mea medicală şi pe care îl agasez cu o nouă serie de dileme, cărora numai o nouă ecografie şi un set întreg de analize le-ar putea da de cap. -Ologul îmi dă şi el o reţetă cu diverse medicamente pe post de praf în ochi, pe care eu le cumpăr cu speranţă în glas şi cu bani din portofel, după care petrec ore întregi citindu-le prospectele (mă fascinează prospectele!).

Închipuiţi-vă că toate astea se întâmplă în mai puţin de 24 ore, un adevărat maraton în care orbecăi ca turbată de la un doctor-olog la altul. Mărturisesc că preferata mea este doctoriţa dermatolog, al cărei ten perfect mă hipnotizează şi mă face să mă întorc la ea lună de lună în speranţa că s-o lua şi la mine măcar un strop din atâta perfecţiune de piele. Şi de păr, şi chiar şi de ochi. În toate aceste luni am descoperit -ologi de care nici nu bănuiam că există şi am ajuns la aşa o performanţă că pot să-mi dau seama ce fel de -olog e fiecare după ce îl aud vorbind timp de 15 secunde. Ce-i drept, e un -olog pe care l-am ratat şi cu care ar fi trebuit poate să-mi încep maratonul, şi anume… psiholog. Dar mă tem că aşa el ar fi fost singurul -olog din tot maratonul!

Profit de ocazia acestui post să o întreb oficial pe proaspăta absolventă Anda ce fel de -olog o să se facă ea când o să fie mare. Mulţumesc.

Advertisements