Micile bucurii ale vieții

De la Ambasadoarea vine o leapșă care include doi termeni-cheie care mie îmi fac mereu cu ochiul: listă și fericire. Iar când am de făcut o listă despre lucrurile care mă fac pe mine fericită, atunci nici că se putea să mă încânte mai tare! Așadar, se face că trebuie să enumăr zece lucruri care-mi aduc fericirea, ultimele cinci dintre ele fiind cele la care aș fi dispusă să renunț pentru a-i face pe alții fericiți.

1. Laptopul este principala mea sursă de mici bucurii zilnice. Abia aștept să-l deschid dimineața și ultimul lucru pe care îl fac înainte de culcare este să-l închid… Nici nu-mi amintesc cuma era viața mea până să-l am, dar bănuiesc că se aseamănă cu dilema ce făceau oamenii până să se inventeze google?

2. Camera foto. Am un Nikon Coolpix, roșu, subțirel și mai ușor decât un telefon care-mi face zilele mai frumoase. Aveam o perioadă când nu plecam fără el în geantă nici măcar până la supermarket și-mi place la nebunie să experimentez shot-uri, lumini și umbre la orice colț de stradă.

3. Fotografiile – cele mai frumoase amintiri, din călătorii, de la petreceri, de la absolvire… Nimic nu se compară cu o imagine frumoasă care să-ți amintească de momentele fericite. Acesta este și motivul pentru care mi le-am afișat peste tot prin camera unde stau, de fiecare dată când le privesc mă umplu de zâmbet.

4. Vederile. Cred că am mai menționat asta de vreo câteva ori până acum, dar nu mă deranjează să mă repet: colecționez vederi de peste tot pe unde mă duc și am un teanc întreg de vederi primite de la prieteni din întreaga lume. Am cochetat și cu postcrossing o perioadă, însă am ajuns la concluzia că vederile cu valoare sentimentală sunt totuși mai frumoase.

5. Converșii și adidașii de alergat. Dintre toate încălțările pe care le iubesc din toată inima (inclusiv cle dou[ perechi de sandale portocalii), aceste două perechi sunt cele fără de care nu (mai) pot trăi. Converșii aduși din Honolulu de prietenele mele m-au însoțit absolut peste tot pe unde am umblat (bineînțeles, atâția kilometri și-au pus deja amprenta pe ei, însă am promis să-i port până-mi ies degetele prin tălpi), iar de adidașii Supernova mi-e greu să mă mai desprind, sunt încălțările care mă fac să simt că plutesc…

6. Hainele mele cele multe și niciodată destule, mândria mea de zi cu zi și sursă nesecată de mulțumire sufletească, sunt primele pe lista de bucurii pe care sunt dispusă să le împart cu alții – preferabil după ce m-am săturat deja de ele, însă nu neapărat (soră-mea știe!).

7. Cerceii. Mulți ani am colecționat și purtat cercei zi de zi și mă pot lăuda cu faptul că am strâns câteva perechi absolut superbe și pe care nu multe fete de pe lumea asta le dețin (cel puțin, nu are cum să existe o fată care să aibă fix toate aceleași perechi ca ale mele!). Dar nu am mai purtat cercei de mai bine de un an și acum stau cuminți în cutiuța special dedicată lor, motiv pentru care încep să-mi dau seama că poate ar trebui să fac și pe alții (a se citi altele) fericiți cu frumusețea lor și să-i împart frățește.

8. Cosmeticele mi-au plăcut dintotdeauna – să le testez, să le miros, să le cumpăr și să le folosesc. De obicei, nici nu am răbdare să aștept până se termină un tub de cremă/fond de ten/rimel etc ca să-l cumpăr pe următorul, am veșnic un stoc considerabil de absolut tot ce am și nu am nevoie.

9. Cărțile mele îmi sunt foarte, foarte dragi și de la un timp îmi face mare plăcere să le împart cu alții, mai ales când e vorba de un roman bun care să facă pe cineva fericit.

10. Mâncarea este, până la urmă, un izvor nesecat de bucurii – nu doar când o consumi, ci poate mai degrabă atunci când o prepari (sau atunci când e atât de proaspătă încât nici nu e nevoie să o mai pregătești în vreun fel). Asta este hrana care pe mine mă face fericită și pe care îmi place să o împart cu cei din jur (poate de aceea nu mi-a plăcut niciodată să mănânc de una singură și prefer să-mi savurez salatele în compania altora).

Leapșa cu bucurii merge mai departe la cine o dorește, însă o să numesc și câteva persoane pe care vreau să le citesc scriind despre acest subiect: Ana, Bianca, Tomata și Mihai.

Advertisements

Întrebări despre cărți

De la Bianca și Tomata am primit două lepșe pe care le-am păstrat cuminte până acum, căci vinerea este zi de cărți, așa că am vrut să le onorez musai într-o astfel de zi.

În ordine cronologică, prima leapșă cu 10 întrebări:

1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieți biografia, cărui scriitor i-ați incredința sarcina aceasta?

Presupunând că viața mea ar deveni brusc deosebit de interesantă, am hotărât că va fi un roman din trei părți scrise de trei autori diferiți: Amelie Nothomb, Kazuo Ishiguro și David Lodge.

2. Care sunt motivele pentru care i-ați încredința lui sarcina aceasta?

Lui Amelie Nothomb pentru sinceritatea cu care scrie. Lui Kazuo Ishiguro pentru felul emoționant în care redă orice trăire. Și lui David Lodge pentru stilul relaxat, căci puțin umor fin nu strică niciodată.

3. Este sfârșitul lumii. Ce carte ați pune în capsula cosmică pentru a păstra o « urmă» a umanitații?

Doar o carte? Mi-ar fi imposibil să mă hotărăsc și aș încerca să îndes acolo o colecție întreagă de Saramago, George Orwell, Aldous Huxley, John Fowles. Și Middlesex de Eugenides dacă mai încape 🙂

4. Cum arată pentru dvs pauza ideală pentru a citi o carte?

Dacă citesc o carte suficient de bună, orice pauză petrecută citind devine ideală. Pe o pajiște la umbră, pe o plajă la soare, la o terasă cu o limonadă în mână, dar și în pat, seara înainte de culcare sau în tren așteptând să ajung la destinație.

5. Dacă ați avea puterea de a « șterge » un personaj de roman care ar fi acesta?

Aș șterge-o pe Briony din Atonement pentru ca Robbie și Cecilia să rămână mereu împreună. I-aș șterge pe Lolita și pe Humbert Humbert din romanul lui Nabokov pentru că m-au enervat amândoi și pe Nurse Ratched, căpcăuna din One Flew Over the Cuckoo’s Nest (Zbor deasupra unui cuib de cuci). Doar că nu s-ar mai alege nimic de cărțile astea, căci personajele negative sau măcar antipatice sunt cele fără de care intriga nici nu și-ar avea rostul.

6. Care sunt motivele pentru care ati scoate acest personaj?

Vezi mai sus.

7. Câți kilometrii ați merge pentru a găsi o carte ?

Aș călători puțin, poate mai mult de dragul de a mă plimba. Căci de când există Amazon, Book Depository și cardul Visa, nu mai văd nevoia de a te deplasa distanțe prea lungi 🙂

8. Dacă ar fi posibil să vă intoarceți în trecut, ce scriitor ați vrea să intâlniți ?

Pe Saramago aș fi vrut să-l întâlnesc, la fel ca și pe Jack Kerouac cu toți rebelii lui.

9. Care ar fi primele cuvinte care i le-ați adresa (In afară de « Bună ziua ») ?

Nu cred că aș găsi prea multe cuvinte la îndemână în momentele alea.

10. Descrieți biblioteca visurilor voastre.

O cameră enormă cu rafturi înalte de 3-4 metri până în tavan și o scară pe care să o plimb de la o carte la alta, iar în mijloc un birou vechi din lemn cu fotolii comode din piele. Din această imagine mai lipsesc probabil un coniac fin și un trabuc din foi, dar nu sunt amatoare de nici unele 😀

Și acum cele 3 întrebări ale Tomatei:

1. Aţi folosit vreodată o carte la altceva decât pentru lectură?

Doamna învățătoare avea o vorbă, când certa vreun elev mai leneș îi spunea: Tu ții cartea aia pe borcanul cu lapte? 😀 Dar nu, chiar nu-mi amintesc să fi făcut vreodată asta, sunt destul de protectivă cu cărțile mele.

2. Vi s-a întâmplat să citiţi vreo carte doar pentru că o citise persoana iubită?

Mi se întâmplă de multe ori să citesc cărți pentru că îmi sunt recomandate cu căldură sau care îmi stârnesc curiozitatea atunci când mi le povestește cineva.

3. Aţi avut vreodată prejudecăţi care să vă împiedice să citiţi o anumită carte?

Da, am avut multe prejudecăți până acum, cred că nici nu mi le amintesc pe toate! Chick-lit (literatură de gagici) îmi promisesem că n-o să citesc niciodată pentru că mi se părea o pierdere de vreme, dar am constatat că uneori și astfel de cărți ușoare (și ușuratice) sunt bune de ocupat o după-amiază ploioasă. Apoi am avut o prejudecată în ceea ce-l privește pe Dan Brown, dar am încălcat-o și tare bine îmi pare, pentru că omul ăsta scrie fantastic! Nu am încercat niciodată să citesc cărți SF sau horror pentru că nici filmele de această natură nu-mi plac deloc, dar până la urmă nu îndrăznesc să spun un nu hotărât nici în cazul lor – există totuși o varietate prea mare de cărți SF/horror/mystery pentru a le putea generaliza.

Cele două lepșe merg mai departe către Ana, Anda, Ela, Lili și Mărgeluța – fie ambele, fie pe alese 🙂

Cu gândul la Moş Crăciun

Cele mai frumoase amintiri legate de Sărbătorile de iarnă ale copilăriei mele sunt legate, negreşit, de Moş Crăciun. Împreună cu toţi copiii de la grădiniţă, eram entuziasmaţi să’l primim pe Moşul încă o dată la serbare şi ţopăiam ca titirezii de nerăbdare cu săptămâni întregi înainte. Când eşti copil, ce mai contează că sub barba de vată şi căciula trasă bine peste ochi se află de fapt nenea electricianul sau vreun tătic mai binevoitor, dispus să’şi rupă câteva ore din programul încărcat pentru a’şi vedea odraslele emoţionate în braţele Moşului. Iar acasă, aşteptarea din Ajun, când nerăbdarea îţi fura tot somnul şi te făcea să’ţi petreci întreaga noapte cu urechile ciulite pentru a nu’l rata cumva pe Moş strecurându’se pe fereastră, era de fiecare dată mai palpitantă decât cadourile în sine. Aproape că nici nu mai conta ce jucării sau dulciuri găseai sub brad, atâta timp cât ştiai că au fost strecurate acolo cu drag de către un bătrânel voios, care face ocolul pământului an de an în sania lui fermecată.

Chiar cred că Sărbătorile noastre de altădată şi’ar fi pierdut cu desăvârşire tot farmecul dacă ne’ar fi lipsit credinţa oarbă că Moşul chiar există. Doar l’am văzut în fiecare an la serbarea de Crăciun şi apoi i’am descoperit cadourile pitite sub brad! Şi mai cred şi că toţi copiii merită să se bucure de tradiţia asta, păgână la origini cum o fi ea şi ruptă parcă din poveşti. Moşul există pentru cei care cred în el, copii de toate vârstele şi visători eterni care au văzut cu proprii ochi basme devenind realitate.

Acest articol a fost scris pentru concursul Scrisoare de la Mos Craciun, căci vreau musai şi neapărat o scrisoare pentru nepoţica mea de 4 ani care îl aşteaptă cu nerăbdare nu doar pe Moş, dar şi pe frăţiorul mai mic pe care barza a promis să’l aducă luna viitoare. Iar marele premiu propun să se acorde prin tragere la sorţi filmată şi postată pe youtube. Şi, deşi pare puţin cam devreme să ne gândim la Crăciun (cu toate că magazinele au deja rafturile pline de daruri îmbietoare), aş vrea să dau mai departe această idee sub formă de leapşă. Şi aş vrea să’i aud povestind despre Moş Crăciun pe Tomata, Zuzu, Liviu, Bianca şi Blooo. Mulţumiri Elei pentru idee!

Locul meu preferat din România

De la Tomata am primit o leapşă care îmi cere să vorbesc despre locul meu preferat din România. Ei bine, leapşa asta mi’a plăcut din prima clipă, din mai multe motive. În primul rând, îmi place să’mi amintesc cu orice ocazie de lucrurile frumoase pe care le’am văzut în viaţa asta. Apoi, nu strică niciodată să ne dăm seama că România poate fi la fel de frumoasă şi fascinantă ca multe destinaţii de vis din jurul lumii şi că avem în continuare multe de descoperit chiar la noi acasă. Iar în al treilea rând, o astfel de leapsă nu poate fi decât o sursă de inspiraţie pentru fiecare dintre noi, să pornim în căutarea unor locuri pe care poate că nu am avut curiozitatea să le explorăm până să citim cât de mult le’au plăcut altora.

Există multe locuri din România pe care le îndrăgesc şi m’ar plăcea să le revăd de nenumărate ori. O să încep mai întâi cu Bucureştiul, care e plin de comori mai mult sau mai puţin ascunse, preferatele mele fiind Grădina Icoanei cu toate străduţele idilice din jurul ei, Lipscani şi Calea Victoriei de la un capăt la altul, plus Parcul Tineretului (în special la ceas de seară).

Apoi, pe lista mea tronează de mulţi ani de zile Sinaia şi Castelul Peleş, pe care le’am văzut de nenumărate ori, dar niciodată nu mi s’au părut la fel. Braşov şi Sibiu rămân în topul oraşelor mele preferate din România, pentru aerul lor medieval şi atât de occidental, pentru oamenii frumoşi şi clădirile vechi. Timişoara este un alt oraş care mi’a fost drag de cum l’am vizitat şi recunosc că gândul meu zboară de multe ori la frumoasa Piaţă a Unirii, un loc cu un aer absolut aparte.

Castelul Peleş

Podul Minciunilor din Sibiu

Fragment din Piaţa Unirii din Timişoara

Iar acum aş vrea să se bucure de leapşa asta şi Liana, Luiza, Simona, Richie şi Ambasadoarea.

Leapşa cu ciudăţenii

Unde se vorbeşte despre 10 ciudăţenii pe care Lene, Barbie şi Românu’ le au în comun cu ei înşişi şi cu alţi oameni cu potenţial de ciudaţi. Leapşă venită de la Tomata, care fie vorba între noi, are potenţial de criminal în serie cu foarfeca pe care o tot poartă în buzunar când iese la plimbare… Şi merge mai departe către Zuzzu, Liana, Richie, Dora, Ela şi Simona.

1. După cum probabil că am mai menţionat până acum, am o fobie de nasturi. Mai exact, de nasturii de plastic, îmi provoacă repulsie. Motiv pentru care nu am nici un fel de cămaşă în garderobă şi nici tricouri polo.

2. Am oroare de luat decizii. Probabil că multă lume resimte o oarecare teamă când este pusă în situaţia de a lua o hotărâre, dar teama mea e de’a dreptul patologică. Motiv pentru care eu nu iau aproape niciodată decizii gândite, ci doar instinctive sau accidentale. Sau deloc. Aştept.

3. Sunt ipohondră. Efectiv vizualizez microbii plutind spre mine şi bolile atacându’mă. De aceea, nu suport mijloacele de transport în comun prea aglomerate şi nici să fiu în apropierea unui pensionar pentru că am veşnicul sentiment că o să mă molipsească de… bătrâneţe (cu bolile ei cu tot).

4. Sunt obsesiv de punctuală. Uneori nici nu pot dormi de teama ca nu cumva să întârzii, şi asta nu doar la evenimente importante gen examene, ci şi la banalul serviciu.

5. Am obsesia cumpărăturilor. Instinctul acela de a arunca sume exorbitante în doar câteva minute pe lucruri care mi se par mie importante, gen dresuri colorate, tratamente de faţă, cosmetice felurile.

6. Am tulburări de comportament alimentar şi de pe la 14 ani încoace trăiesc cu obsesia că sunt grasă. Fie mănânc până simt că voi crăpa în următoarele secunde, fie nu pun mâna pe mâncare cu zilele. Nu există cale de mijloc. În plus, îmi place să ştiu câte calorii îngurgitez, citesc zilnic site’uri dietetice, sunt veşnic la curent cu ultimele noutăţi în domeniu, sunt obsedată să mănânc sănătos şi am remuşcări de fiecare dată când nu o fac. Şi urăsc cântarul.

7. Sunt antisocială şi nu prea îmi place să fiu în prezenţa oamenilor. Cu toate astea, am o groază de prieteni şi ador să merg la petreceri, unde de obicei îmi place să mă îmbăt şi să mă înconjor de alţi oameni al fel de beţi ca mine. În plus, I hug people when I’m drunk şi sunt îngrijorător de sinceră.

8. Sufăr de obsesia oglinzii. Pentru că trăiesc cu teama că mă voi trezi într’o dimineaţă plină de bube.

9. Visul (până acum nemărturisit) al vieţii mele este să devin profesor doctor şi keynote speaker pe la diverse conferinţe.

10. Mi’e frică de apă şi de şofat.

După cum se vede, am mai vorbit până acum de ciudăţeniile mele, deşi este totuşi pentru prima dată când le aştern pe toate pe aceeaşi pagină. Şi probabil că o nu este nici ultima dată când le menţionez, doar fac parte din farmecul meu personal :D.

Pentru că tot n’am mai făcut o leapşă de luni de zile

De la Tomata am primit în dar o leapşă în care trebuie să vorbesc despre personajele mele preferate, 10 la număr. De multe zile tot stau să mă gândesc intens la această temă şi constat cu stupoare că, deşi am zeci de romane şi de autori preferaţi, chiar nu pot spune acelaşi lucru şi despre personaje. De obicei, am o tendinţă bolnăvicioasă de a mă îndrăgosti până peste urechi de scriitorii cărţilor pe care le iubesc. Pe José Saramago, Kazuo Ishiguro, John Fowles, Aldous Huxley sau George Orwell pur şi simplu îi ador, iar de multe ori proiectez această adoraţie asupra romanelor şi personajelor deopotrivă. Nici nu o să încerc să fac un Top 10 pentru că sigur nu o să’mi iasă, dar o să vorbesc puţin despre câteva dintre personajele care m’au impresionat pe mine.

O să încep cu Stevens, din The Remains of the Day al lui Ishiguro, personaj cu care cred că m’am identificat cel mai mult până acum. Îţi aminteşte de toate gândurile nespuse şi sentimentele nearătate, pe care încerci să le arunci cât mai departe, de regretele peste care îţi este atât de greu să treci.

De Alex din A Clockwork Orange mărturisesc cu mâna pe inimă că m’am îndrăgostit. Oricât de scandalos e personajul şi cât de brutale faptele lui, are un farmec greu de explicat. Dincolo de brutalitate, furie şi cruzime, e ceva fascinant în modul în care îşi descrie Burgess personajul, pare să’i justifice defectele învinovăţind societatea pentru încăpăţânarea ei de a-i schimba pe oameni, făcându-i astfel să devină nişte simple maşinării încapabile de a mai lua o decizie etică.

Hawksmoor din romanul omonim de Peter Ackroyd, însuşi subiectul tezei mele de licenţă, este un alt personaj pe care l’am adorat. Tot un personaj negativ, criminal în serie, adept al unei religii oculte, fără de care romanul n’ar fi avut nici un farmec.

Şi de Jack Kerouac şi Neal Cassady m’am îndrăgostit în On the Road, însă nu ştiu dacă intră tot la categoria “personaje”, dar fiind că romanul este în mare parte autobiografic. Cert e că mi’ar fi plăcut să trăiesc viaţa lor, străbătând America de la est la vest just for fun.

Ralph din Lord of the Flies este un alt personaj care mi’a plăcut, însă cred că a fost mai mult din cauza poveştii.

Şi ca să nu las impresia că’s atât de snoabă încât nu citesc decât literatură străină, o să completez lista şi cu câteva personaje precum Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni (motiv pentru care am urât’o pe Matilda), Ştefan Gheorghidiu din Ultima noapte sau Apostol Bologa din Pădurea Spânzuraţilor (pe care am citit’o de 3 ori şi de fiecare dată am sperat că n’o să mai dezerteze, după care am plâns când a fost executat).

Leapşa merge mai departe către:  Ela, Liana, Gemenele vitrege şi  Zâna Carabină.

Blogurile de aur

Cu emoţie în glas vă transmit că blogul meu e de aur! N’am zis eu asta, ci Tomata a scos’o chiar de la ea din scufiţă. Cu mulţumirile de rigoare, o să purced şi eu la a nominaliza blogurile mele preferate, bloguri pe care le citesc de mult timp şi fără de care reader’ul mi’ar fi pustiu. Unele dintre acestea le aparţin bloggerilor pe care am avut plăcerea să’i cunosc şi dincolo de ecranul computerului, altele sunt ale unor oameni pe care nu îi ştiu decât virtual. Însă, fie că ne’am văzut sau nu, pe toţi îi citesc nu neapărat pentru ceea ce scriu, ci mai degrabă pentru felul în care o fac.

Alfabetic, deci…

Andrea pentru ironiile ei absolut molipsitoare.

Ambasadoarea pentru că are un fel unic de a’şi transpune gândurile în cuvinte.

Ana pentru sensibilitatea şi emoţiile ei de non-prinţesă.

Anda pentru că scrie de’a dreptul fabulos şi delicios.

Alina pentru stilul relaxat şi poveştile multi-culti.

Cireaşa pentru că inspiraţia ei nesecată mă uimeşte pe zi ce trece mai mult.

Ciupercutza pentru gândurile şi poveştile simple de zi cu zi atât de frumos scrise.

Dan De ce pentru omul care este dincolo de a fi un A-list blogger.

Dojo pentru jovialitatea cu care scrie, în acelaşi mod în care şi vorbeşte.

Ela pentru toate lucrurile minunate pe care le face şi pentru că mă motivează de fiecare dată când o citesc.

Gemenele pentru că sunt atât de diferite şi totuşi atât de asemănătoare şi pentru că le ador!

Ina pentru că e o veritabilă new-yorkeză cu suflet de româncă.

Lămâie pentru entuziasm şi pentru toate lucrurile pe care le pune la cale.

Mihai pentru posturile cu suflet care mă pun pe gânduri.

Movieaddicted pentru că hrăneşte cinefila din mine.

Nico pentru omul de dincolo de vedetă şi pentru spiritul de nomad cu care mă lupt şi eu.

Oana pentru că nu mă plictiseşte niciodată (bine, poate când nu scrie).

Ovi pentru că e superb, chiar şi când scrie despre căcat.

Răzvan pentru că e la fel de simpatic şi entuziast atunci când scrie ca şi atunci când îl ai în faţa ta.

Richie pentru toate posturile melancolice atât de bine scrise.

Seicean pentru că mă distrează indiferent de ce ar scrie.

Simona pentru că e o vacă (îmi permit să spun asta că doar ne ştim de ani buni) şi pentru că mă amuză când ne tachinăm reciproc.

Tomata pentru că mi’e dragă ca om şi ca blogger deopotrivă, pentru că m’a învăţat multe, pentru că mă face să zâmbesc mereu când o citesc – de aproape un an şi jumătate deja.

Zuzu pentru că de mulţi ani constat tot timpul că gândurile mele sunt în rezonanţă cu ale ei.

Ştiu că toate blogurile de mai sus ar fi meritat infinit mai multe cuvinte decât ce am scris eu, însă am încercat să captez ceea ce’mi place mie de la fiecare dintre ele. Dacă aş fi fost Michael Jackson aş fi zis “I love you all”, dar cum nu sunt decât eu, o să mă mulţumesc cu un simplu “That’s all folks”…

I heart brands

Mai întâi Zuzzu, apoi gemenele m’au provocat să pun pe hârtie brandurile pe care le folosesc zi de zi. Eu am precizat în nenumărate rânduri cum că’s snoabă şi că nu pot să respir fără branduri în jurul meu, asta mi’e soarta :D. Aşa că lista va fi luuuungă, cum era de aşteptat, şi pe cuvânt de n’am muncit din greu la ea!

brands

Am înghesuit în amărâtul de paint brandurile pe care le folosesc cel mai des şi de care m’am ataşat, aspiraţionale să zicem, iar la mâncare n’a mai încăput mare lucru, hainele au înghiţit toţi pixelii… Nu ştiu exact ce’ar mai fi de zis. Recunosc că sunt brand-addict, brand-freak sau orice alt mutant din această categorie, dar refuz să mă tratez. Sunt perfectă aşa cum sunt! 😀 Adică Barbie…

Acum să vedem cine mai e aşa perfect… Leapşa merge la Tomata, Oaanaa – că pe ea sigur o prinde leapşa asta – şi Ana-neprinţesa. Enjoy! 😀

Leapşa beletristică

O leapşă primită în dar de la Tomata zilele trecute:

1) Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecã?
Există o strânsă concurenţă între piesele lui Shakespeare (în variantă Oxford, se înţelege) şi romanele lui Saramago. Dar ultimul cred că a ieşit totuşi câştigător pentru că mi’am mai îmbogăţit colecţia şi în Portugalia.

2) Din ce carte ai mai multe exemplare?
Ştiu că din Dicţionarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie aveam mai multe exemplare pentru că le primeam cadou de la mai multă lume, însă le’am dat şi eu mai departe.

3) De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezată în secret?
Am avut pasiuni “ciudate” pentru multe personaje, care de care mai diferite. Ultimele de care îmi amintesc acum sunt Alex din A Clockwork Orange (nu ştiu de ce, dar chiar mi’a plăcut mult, oricât de dubios sună pentru cine ştie povestea), Lanark din romanul cu acelaşi nume, Hamlet, Heathcliff din Wuthering Heights, Dyer din Hawksmoor… Am o minte bolnavă oare? 😀

4) Ce carte ai citit cel mai des?
Nu prea îmi place să recitesc cărţile pentru că mă obsedează gândul că sunt atâtea romane pe care nu o să apuc să le citesc în viaţa asta şi mi se pare că aş pierde prea mult timp. Însă recunosc că aş vrea totuşi să recitesc Siddharta sau Groapa, precum şi alte cărţi pe care le’am citit acum mulţi ani şi care mi’au plăcut mult, dar le’am uitat atât de tare încât uneori am impresia că doar am visat că le’am citit.

5) Care era cartea ta preferată la 10 ani?
Pe aripile vântului.

6) Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
Cartea care merită acest titlu e Sfetnicul din sânge a lui Flannery O’Connor, pentru că e prost scrisă, deşi ideea de la care porneşte ar fi putut fi exploatată cu mult mai bine dacă scriitoarea ar fi ştiut ce vrea să zică de fapt. Nici 320 de pisici negre a Rodicăi Ojog-Braşoveanu nu mi’a plăcut deloc din cauza clişeelor comuniste, însă recunosc că nici nu sunt fană a genului, cunoştinţele mele se rezumă la Agatha Christie.

7) Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Cred că anul trecut a fost cel mai bun an din toată viaţa mea, literar vorbind (şi nu numai). Am descoperit foarte mulţi scriitori buni şi foarte buni, aşa că mi’e imposibil să decid care dintre romane merită să primească titlul de “cartea anului”. Oscilez între Nineteen Eighty-Four, Brave New World, Lord of the Flyes şi The Remains of the Day (asta ca să mă limitez doar la câteva titluri).

8) Dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
Doar una? Grea alegere. Nu se poate 2? 😀 Pentru că aş zice Eseu despre orbire şi Nineteen Eighty-Four.

9) Cine crezi că ar trebui să câştige premiul Nobel pentru literatură?
Sunt foarte mulţi scriitori buni care ar merita Nobelul, dar eu una încă nu m’am prins care sunt de fapt criteriile pentru care se acordă acest titlu. Lobo Antunes zicea săptămâna trecută că el ar vrea Nobelul că se dau mulţi bani :). Şi tot el zicea (şi mare dreptate avea) că Nobelul înseamnă mai mult publicitate şi e ceva foarte relativ pentru că, de exemplu, sunt puţine persoane care ‘şi mai amintesc acum cine a luat Nobelul anul trecut. Acum doi ani ştiu că a fost Doris Lessing (ştiu asta pentru că îmi place mie de ea) şi Saramago în 1998 parcă, dar cam la asta se limitează cunoştinţele mele în materie de Nobeluri.

10) Ce carte ti-ar plăcea să vezi ecranizată?
Sunt multe cărţi numai bune de pus pe peliculă şi mă gândeam acum la Never Let Me Go a lui Ishiguro sau Colecţionarul lui Fowles care cred că ar da bine şi pe sticlă, nu doar pe hârtie.

11) Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
Nu’mi prea amintesc visele de obicei, doar pe cele care au un impact foarte puternic şi mă trezesc brusc din somn (coşmarurile) sau mă fac să’mi pară rău că nu pot să mai dorm (visele prea frumoase să fie adevărate). Cert e că nici un vis de care să’mi amintesc nu includea scriitori sau cărţi, probabil că şi creierul meu zice ca măcar în somn să stea degeaba :).

12) Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
Ar suna prea snob dacă aş spune că eu nu citesc decât cărţi culte, dar chiar nu’mi amintesc să fi citit în ultimii ani vreo carte se self-help din categoria “Cum să…”, la fel cum nici Sophie Kinsella nu am lecturat până acum.

13) Care e cartea cea mai dificilă pe care citit-o?
A Clockwork Orange a fost dificilă din punct de vedere al vocabularului, cel puţin până am reuşit eu să mă obişnuiesc cu ea. The Waves a Virginiei Woolf a fost greu de citit pentru că e prea lirică şi mă plictisea la culme, iar Lanark a lui Alasdair Gray mi’a cam dat bătăi de cap, mai ales în primele 300 pagini (din 400 :D), mai ales că mulţi critici au considerat’o un soi de Ulysses în variantă scoţiană. A, de Ulysses nu mai zic că e dificilă, pentru că nici măcar nu am reuşit s’o termin.

14) Preferi autorii francezi său ruşi?
Nici francezi şi nici ruşi, pentru că pe nici unii dintre ei nu’i cunosc suficient de bine, am citit prea puţin din ei să mă pot pronunţa. De aceea prefer britanicii 🙂

15) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?
Shakespeare. Nu doar pentru că Milton şi Chaucer au o engleză care pe mine una mă omoară cu zile, dar şi pentru că Shakespeare chiar e un maestru, după ce’l citeşti o dată, îţi e imposibil să’l uiţi.

16) Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
Că nu pot citi orice carte în orice loc, ca de exemplu în metrou. Am veşnic o carte în geantă, dar trebuie mereu să am grijă să aleg una nu foarte solicitantă, pentru că zgomotul mă împiedică să mă concentrez suficient şi mi’e imposibil să citesc ceva prea dificil sau prea important când sunt înconjurată de o mulţime de oameni.

17) Care e romanul tău favorit?
Nu am un roman favorit pentru că, cu cât citesc mai mult, cu atât descopăr mai multe cărţi pe care le iubesc.

18) Joci ceva?
Surority Life pe Facebook se pune? 🙂 Nu joc nimic, în general.

19)Povestiri scurte, schiţe?
Caragiale îmi plăcea acum mulţi ani. Am mai citit povestiri ale mai multor autori, în special portughezi, pentru că sunt mai uşor de citit decât romanele (Saramago, Miguel Sousa Tavares, Antonio Lobo Antunes).

20) Non-ficţiune?
Doar pentru şcoală citesc non-ficţiune. Acum, din cauza licenţei, viaţa mea se învârte în jurul criticii postmoderniste şi a traductologiei.

21) Scriitorul favorit?
Aş putea să spun Saramago, dar nu e decât unul dintre ei.

22) Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Din instinct aş tinde să spun Paulo Coelho, dar aş fi nedreaptă pentru că nu am citit decât Alchimistul şi nu e corect să vorbesc despre ceva ce nu ştiu.

23) Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
Dostoievski, muuult Dostoievski, pentru că nu am citit şi pentru că îmi doresc.

24) Şi…acum ce citeşti?
Eu citesc în paralel de obicei. Cartea mea de metrou e un volum de cronici al lui Antonio Lobo Antunes, iar acasă mă lupt când cu Brian McHale – Postmodernist Fiction, când cu Ian Higgins – Thinking Translation. Şi nu mai termin…

Mai departe o dau şi eu către Gemenele vitrege, Zuzzu şi Alina.

Leapşa cu super-eroi

I-have-superpowers S’a făcut aproape o lună de când Răzvan se visa Lordul Umbrelor, dar aşa păţesc eu mereu: deşi îmi plac lepşele şi răspund la toate cu maximă seriozitate, îmi ia ceva timp să le rumeg, să’mi pun ideile în ordine ca nu cumva să cauzeze adevărate migrene bietului cititor (cum am demonstrat că sunt capabilă)…

Leapşa zică că, în cazul în care m’aş trezi eu super-erou peste noapte, ce putere aş avea şi ce aş face cu ea.

Singura super-putere care mi’ar putea veni mie în minte este aceea de a zbura. Oricum nu cred că aş putea salva omenirea doar prin simplul fapt că m’aş da eu drept It’s a bird, it’s a plane, tot mai util ar fi să donez sânge, de exemplu (sânge de super-erou, cine n’ar vrea să’i curgă prin vene? :D). Dar eu îmi doresc să zbor din considerente pur egoiste – să mă plimb oriunde oi vedea cu ochii, fără să am nevoie de vreun BlueAir sau WizzAir, să fiu pur şi simplu LeneAir! Ceea ce implică şi faptul că nu voi avea nici o restricţie la bagaje! Există ceva mai tru de’atât? Eu nu cred.

Acum, serios, cât de fain ar fi să poţi spune “trebuie să zbor, am întârziat la servici” şi apoi chiar să’ţi iei zborul, fără să mai ai nevoie de Metrorex sau RATB? Sau să zici “ce’aş mânca eu o bezea imensă” şi să te duci o fugă până la Lisabona sau Barcelona să’ţi iei una? Nu mai vreau sa continui, că deja dau în diabet. Dar cert e că sunt milioane de lucruri pe care le’aş face cu o asemenea super-putere…

În buna tradiţie a lepşelor, fie că implică sau nu super-eroi cu puteri care mai de care, provocarea merge către toţi visătorii deopotrivă şi cu predilecţie înspre Ambasadoarea, Alina, Zuzzu şi Green Girl. Să vă fie de bine!