Răspundem ascultătorilor (XVI)

Ştiu că ştiţi că scriu rar, se vede şi cu ochiul liber că am fost răpusă de o lene ucigaşă şi că abia mă urnesc să leg 2-3 vorbe. Am avut şi câteva îndatoriri de respectat (despre care promit să vorbesc săptămâna viitoare pentru că sunt un subiect de interes naţional, mai ceva decât donarea de sânge), dar acum îmi voi respecta o altă obligaţie, în rândurile de mai jos. A, şi vroiam să zic că mama n’a strâmbat prea mult din nas când a auzit de Barcelona pentru că am aplicat o strategie inteligentă: am aproximat în minus costurile şi i’am prezentat excursia ca pe un fapt consumat, în privinţa căruia şi aşa n’ar avea ce face (în plus, i’am zis că nu’i cer nici un leu, aşa că a fost chiar recomfortant reconfortant pentru ea :D).

Categoria Acolo unde Barbie nu e, nimic nu e:

barbie joc unde face sex – copiii mileniului 3 chiar nu mai au nici o jenă!

barbi la padure – spărgând o sămânţă şi râgâind după o bere? căt de occidental!

jocuri cu barbie care isi spala hainele – există maşini de spălat şi nu cred că’i e frică să le foloseasca.

filme cu barbie cand isi taie parul – dacă Samson poate, atunci de ce n’ar putea şi Barbie?

vreau sa-mi pun o poza cu barbie pe calc – aştepţi cumva încurajare de la Sfântul Sobor?

sa le fac manicura la barbie – dacă n’ai altceva mai bune de făcut sau vreo carte de deschis…

barbie pedepsita – pedepsită să vă îndure pe voi!

barbie danseaza cu iubi – doar pe mine mă irită apelativele astea?

jocuri cu barbie cand e trista – care ar mai fi farmecul unui asemenea joc? Poate doar dacă mergi pe ideea “I hate Barbie, that bitch has everything” (de la David citire).

http://barbie-e-nebuna.hi5.com – că de n’ar fi, nu s’ar mai povesti…

barbi frumoase bagate an piscina – păcat că sinapsele tale sunt băgate în ceaţă…

barbi are permis de conducere – cu sau fără şpagă?

barbie se spala pe dinti – că tot n’ar fi rău să salvăm lumea de carii.

Categoria Acolo unde sinapsă nu e, nimic nu e:

persoane care s-a dat cu balsam de buze – dacă vroiai să găseşti persoane care s’au dat cu racheta nucleară, era mai complicat, că de balsam de buze nu prea ducem lipsă.

cum se face ficat de porc pe gril? – am eu faţă de carte de bucate? zău aşa!

strigaturi pentru fotbal – eu sugerez să faci un workshop pe stadion, sigur ai multe de învăţat.

sex cu minore – nu se mai pedepseşte cu închisoarea?

pozitii pt poze cool pt hi5 – există câteva principii simple şi toate au la bază originalitatea. Ceea ce presupune poze pe capota unei maşini sau măcar rânjind suav pe lângă vreun bolid furios, haine animal print, machiaj stil travesti, poze cu iuby ş.a.m.d.

partea interesanta in mecatronism – există?

porto portugalia si legatura cu cei trei – muschetari? crai de la răsărit?

pagina micilor creatori compunere – dacă sunteţi aşa de mici şi de creatori, de ce nu vă faceţi singuri compunerile, de ce apelaţi la guglea pentru opere de artă?!

cum sa cuceresti un emo – îi arăţi tăieturile de pe mâini, fără a’ţi deranja însă pleata din ochii conturaţi puternic cu dermatograf negru.

vise fara speranta – neuronii voştri au rămas fără speranţă.

la ce intrebare raspunde genul vocativ – vocativul e un gen atât de deosebit încât e chiar caz!

date despre chichi cean – cichi cean e erou urban, semizeu şi apostol de’al lui Iisus

cum devi sirena – de la brâu în sus sau în jos?

piticul de la simplu – o întrebare complicată.

glume si bancuri despre chimie – oare sunt singura persoană căreia chimia nu’i provoacă nici măcar un zâmbet resemnat?

facultatea de manechiura – n’ar fi mai bine să termini mai întâi generala?

Categoria Că de n’ar fi, nu s’ar mai povesti:

este lenea un viciu? – nu e un viciu, ci o cruce de purtat…

ce sa faci cind tii lene – de obicei nu faci nimic, nu trebuie să depui nici un efort pentru că în combinaţie cu arderea caloriilor lenea poate deveni letală. Aşa că stai şi aştepţi să treacă, tragi un pui de somn, te scobeşti în buric etc.

există viaţă după marmotă – dacă în această viaţă eşti marmotă, în următoarea poţi fi ciocolată sau chiar staniol, deci ai toate şansele să supravieţuieşti lanţului trofic. Iar dacă eşti biodegradabil, atunci cu atât mai bine!

Cam atât pentru azi, am vrut să fie scurt şi la obiect, că de guglea oricum n’o să se sature nimeni în veci, aşa că materialul nu se va epuiza vreun mileniu de acum încolo…

Advertisements

Şi marmota… ?

4 luni de muncă z(s)ilnică

82 de zile printre muncitori, ingineri & co.

544 de ore de chin

sute de scrisori, dipoziţii de şantier, contracte şi discuţii traduse

zeci de cuvinte noi învaţate (şi în română, şi în portugheză), însă majoritatea neinteresante (gen culee, geigere, moloz, mortar, tronson, grinzi etc.)

multe vizite la Primărie şi şedinţe traduse, dintre care una lui Sorin Oprescu (mă respect, nu glumă), alta vice-primarului ş.a.m.d.

N’a zis nimeni că viaţa de marmotă e uşoară şi am auzit de multe ori: “N’o să poţi”. Dar am putut. Am putut să muncesc pe’un şantier, atât de delicată şi de “balerină” cum sunt, printre oameni pe care abia îi înţeleg când vorbesc în română, ca să nu mai zic de portugheză. Cert e că m’am călit, am aflat multe despre oameni şi jur că nu aş fi dat şantierul pe nicio multinaţională cu birouri aerodinamice şi ţinută office. Nu de alta, dar am mai trecut cândva şi prin asta şi pe cuvânt de nu m’am simţit mai liberă lucrând intr’un container, printre compactoare şi macarale, escaladând munţi de moloz şi deşeuri, decât intr’o prea-şmecheră clădire de sticlă şi termopan, unde fiecare mişcare îţi este cunoscută de dinainte s’o faci…

Cert e că am rezistat eroic atâta timp şi poate că aş mai fi îndurat încă puţin, dar a sosit vremea ca marmota să se îndrepte către alte zări, undeva înspre celălalt capăt al Europei. Viitorul sună bine, chiar şi pentru o marmotă…

Ah, chiar nu mi’am imaginat că ultimul post scris de pe şantier o să ma facă să mă simt aşa nostalgică… Dar adevărul e că cele mai bune posturi ale mele le’am conceput în container, pate că şantierul chiar mi’a mai dezvoltat creativitatea încă o bucată…

Trezirea la realitate (III)

“Aloha, marmoto! Ce mai faci?”

“Fir’ai tu sa fii de porc, ursule! Ce tupeu ai sa ma suni, dupa ce ca am fost disponibilizata din cauza ta!”

“Te vaiti degeaba, ca oricum nu mai rezistai mult in fabrica de ciocolata. Vulpea hotarase deja sa angajeze miriapozi la ambalat, lucreaza mai repede cu staniolul, ca la cate maini si picioare au, sunt multi-tasking! Si ia zi, cum iti merge pe santier?”

“Ei, cum sa’mi mearga? Ma jur ca mai bine mergeam la pescuit cu Rex Hunt decat sa prind muste’n caietele de sarcini!”

“Aoleu, aveti muste? Chiar nu exista civilizatie la voi acolo?”

“Ei, stai linistit, muste sunt putine. Iar cu populatia de sobolani deja ma impac bine, da’ devin cam irascibili la zgomote puternice. Si detesta malaxorul… Oricum, sa stii ca sunt cu mult mai apreciata aici decat in Alpi. Doar am cele mai lungi picioare pe o raza de 1 km!”

Marmota ofta adanc. Spusese treaba cu apreciatul doar ca sa’i dea ursului o laba peste ochi, pt. ca stia prea bine ca niste picioare de 1 m si ceva nu sunt neaparat un atu cand lucrezi pe santier, mai ales vara’n amiaza mare…

Mene, mene, tekel upfarsin

Numarat, numarat, cantarit, impartit

O luna. Fix o luna a trecut de cand mana marmotei a pus pt. prima data piciorul de 1 m si ceva pe santier. Nimeni n’ar fi crezut ca ar putea rezista atata in niste confitii perfect vitrege. Dar pare’se ca marmota chiar si’a propus sa arate lumii intregi, ursului, vulpii, miriapozilor, ca nu e doar ceea ce pare(adica o marmota cu picioare de 1 m si ceva si atat)…

“La vie c’est la farce a mener par tous”, se gandi marmota. Ei, pe dracu, ca numai la Arthur Rimbaud nu’i zbura ei mintea cand statea cu dispozitiile de santier in brate. Geanta Hermes, pantofi Christian Louboutin, pantaloni Balenciaga… Hello, marmoto, tu tot nu te’ai trezit la realitate?! Drept pedeapsa, o sa mai stai o luna pe santier, de vaca ce esti!

…Va urma…

Trezirea la realitate (II)

5.20 – Fir’ar ea de alarma, fix cand ti’e somnul mai drag! Nu’i neaparat placut sa te trezesti pe ritmuri de samba, isi zise marmota in timp ce’si dezlipea ochii incrustati de urdori. La ora asta nici nu’ti intra degetele’n papuci, periuta de dinti iti da stari de voma (asta daca reusesti sa ajungi la baie, printr’o minune mai ceva ca invierea lui Lazar).

6.05 – Marmota iese pe usa (asta dupa ce se impiedica de prag, scapa cheile de 2 ori si isi aminteste ca a uitat sa’si ia vitamina). La metrou, doar eu si muncitorii, mormai marmota. Si cand te gandesti ca’n vremurile bune (si de mult apuse) la ora asta venea din club, atarnand cu capul plin de aburii betiei. Alta viata…

Dupa ce traverseaza intreg orasul, trecand prin toate punctele cheie ale metropolei (Aparatori, Vitan, Titan, Pantelimon, Obor, Tei, Floreasca si, in sfarsit, Baneasa – nu stiu ce’ar mai lipsi din tot pomenlnicul asta), marmota noastra ajunge in inima santierului. Intr’adevar, macaralele rad in soare argintii, dar cui sa’i mai pese de’asa ceva cand stii ca n’ai dormit decat 3 ore si esti constient ca n’o sa mai vezi patul curand. Si mai trebuie sa ajungi si la examene… Nici nu poti sa gandesti cand mintea ti’e posedata de o singura imagine – o perna moaaaale din puuuuf… Hai sa punem punct, isi zise marmota scuturandu’si pletele ca sa inlature demonii, duhurile si alte lighioane.

Au trecut 3 saptamani deja si marmota e tot pe santier. Pe al 2’lea santier deja, ca sa fim mai precisi. Se pare totusi ca va depasi termenul de o luna, cat pariasem initial ca o sa reziste, deci se tine pe pozitii. Desi nu e un lucru neaparat placut sa’ti petreci jumatate de zi printre hahaielile si baga’mi’as’urile proletariatului, parca te apuca si pe tine sa te iei la’njuraturi cu tine insuti cand te mai trezesti cu cate un cos. Si de la atata praf, iti zic eu ca te trezesti destul de des cu cate unul, asa ca se explica de ce a devenit marmota dependenta de lotiunea antiacneica, mai ceva decat Mutu de cocaina.

Oricum, asta nu e viata! Sa stai tot timpul cu ochii pe ceas in speranta ca cele 4 ore nenorocite or sa treaca mai repede, sa’ti doresti mai degraba sa desenezi copacei la LEC decat sa traduci memorii tehnice, sa vrei sa citesti pana si Ulise decat sa studiezi dispozitii de santier si rapoarte de infrastructuri. Dar ce sa’i faci daca economia de piata a ales sa sporeasca productivitatea pe spinarea marmotei, inlocuind staniolul cu nenorocitul ala de ambalaj resigilabil! Asa cum iarna nu’i ca vara, nici santierul nu se compara cu Alpii insoriti…

Va urma…

Trezirea la realitate (I)

Motto: “Si marmota nu mai invelea ciocolata in staniol pentru ca s’a inventat noul ambalaj resigilabil.”

Asa ca marmota se vazu nevoita sa paraseasca fabrica de ciocolata din Alpii unde vacutele grase fac laptele bun si sa se reprofileze. Asa se face ca, intr’o frumoasa zi, marmota s’a vazut angajata fix pe’un santier.

Shantih…

Shantih…

E lesne de inteles ca un santier nu e chiar un mediu propice pt. o marmota. Prea mult praf, zgomot, frig/cald, muncitori burtosi in salopete uzate, ingineri ciondanindu’se zi de vara pana’n seara pe teme precum uzura, criblura si filer. Iar femei – cu marmota trei. Daca in Alpi dadea numai de ursi, aici sunt numai porci la tot pasul. Realitatea e cruda: pe langa Alpii insoriti cu iarba grasa, santierul pare iadul plin de smoala. Sau poate e mai degraba purgatoriul, iertate’i fie toate pacatele marmotei!

Hypocrite lecteur, mon semblable, mon frere!

Nu va ganditi ca marmota a cazut pe ultima treapta sociala. Nu toarna asfalt pe DN1 si nici nu poarta salopeta de burtos, ba lucreaza chiar la birou (da, surprinzator, pe santier exista birouri!) si vorbeste’n limbi exotice, altele decat banala alpeza.

May is the cruellest month.

Ma bate gandul la un poll: cat crezi ca ar rezista o marmota pe santier? Eu ii dau o luna. N’au trecut decat cateva zile si deja si’a pierdut orice pofta de mancare – i’a luat o saptamana sa termine o ciocolata (da, de’aia in ambalaj resigilabil).

Those are pearls that were his eyes…

Si daca n’o sa mai fie marmota de altadata? Daca o sa sparga seminte’n metrou ca muncitorii si isi ia permis de conducere a macaralei? Macar putem fi siguri de un lucru: marmota refuza totusi sa poarte casca de protectie sau vesta fosforescenta (deci si’a pastrat spiritul rebel). Rebel fara cauza, mai degraba…

Hurry up please, it’s time!

Viata e dura si realitate cruda. Dar oare viitorul chiar suna bine?

 

Va urma…

Nota: Orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare. O marmota n’ar putea sa fie niciodata vaca, nu?

Cu interludii din T.S.Eliot si reclama de la Milka :))