Câine rău

Cândva îmi imaginam că o astfel de “pălărie” se folosește pentru câinii care încep să aibă probleme cu auzul. Cum fac bătrânii când își duc mâna-pâlnie la ureche, să capteze mai bine undele sonore. Abia acum am aflat care este adevăratul ei scop, iar posesorii de câini plimbați pe la medicul veterinar cunosc deja. “Pălăria” este pedeapsa pentru orice câine rău care se linge atât de tare prin diverse locuri încât ajunge să-și facă răni. Pepper și-a jupuit bine pielea, așa că de 3 săptămâni a devenit cățelul-satelit. Și e trist, e foarte trist…

Advertisements

Câinele, acest prieten al omului

Despre câinele meu, care nu e chiar al meu, dar e ca şi cum ar fi, v’am mai povestit şi cu alte ocazii. În plus, v’am şi arătat ce figură gingaşă face când se gudură pe lângă hrană, doar-doar te’oi îndura să’l fericeşti cu o bucăţică din orice ai mânca tu. Vă mai pot spune şi că e absolut comic când doarme, pentru că fie sforăie, fie visează frumos şi ai putea să juri că râde! Iar dacă te afli în mijlocul unei conversaţii sau faci şi altceva decât să’l bagi pe el în seamă, îţi aduce mingea să te joci cu el sau pur şi simplu te împunge cu botu’i lung ca să termini odată toate treburile astea inutile şi să pui mâna să’l mângâi! Este, aşadar, un câine nu doar frumos, dar şi incredibil de deştept şi amuzant, e o adevărată plăcere să’l ai prin preajmă.

Dar există, bineînţeles, şi excepţii. De exemplu, are foarte prostul obicei de a’şi băga nasul unde ştie prea bine că nu are voie. Fiind căţel englez, deci crescut în puf şi îngrijit de’ai zice că e pui de regină, nu alta, a trăit toată viaţa lui în casă, în bucătărie şi dining, unde se bucură de o existenţă puţin spus relaxată. Din nefericire pentru el, se plictiseşte maxim şi nu ştiu cum de reuşeşte să’şi găsească numai ocupaţii care să’i enerveze pe cei din jur.

Într’o dimineaţă, aud nişte zgomote prin bucătărie, ca un soi de fâşâit surd. Deschid uşa şi ce’mi văd ochii? Câinele meu, care nu e chiar al meu, dar uneori mi’aş dori să nu fie deloc, stătea cuminte în mijlocul unui morman de gunoaie pe care le scormonise de zor din coş, al cărui capac îl ridicase tacticos folosindu’şi probabil botul atotscormonitor. Şi pusese bineînţeles privirea lui de puppy dog, deşi e cât mine de înalt când stă pe două picioare, cerând îndurare maximă şi părând să spună: ”Ştiam c’o să mă prinzi, dar n’am putut să mă abţin…” Şi recunosc că nici eu n’am putut să mă abţin când am văzut podeaua mânjită în asemenea hal! L’am certat bineînțeles şi i’am tras câteva scatoalce serioase pe spinare, de nu s’a mai apropiat de coşul de gunoi nici până’n ziua de azi.

În altă zi a făcut ceva care m-a uimit peste poate. În timp ce îmi tăiam niște legume pentru o salată, scap o bucățică de morcov pe jos. Îl văd pe Pepper că se furișează pe lângă mine, dar nu-i dau importanță, închipuindu-mi că un amărât de morcov nu reprezintă cine știe ce tentație pentru el. Însă când mă uit mai atent, ia morcovul de unde nu-i! Eu îl știam pe câine că e omnivor, de multe ori mergeam vara trecută să culegem mure și el îmi făcea concurență ciugulind cu botul prin tufe, dar nu-mi imaginam că pasiunea lui pentru fructe și legume e atât de mare încât să ți le sufle, efectiv, de sub nas. Îl strig o dată, de două ori, se ascunsese după masă și-și luase figura angelică, cu care reușește mereu să mă înduplece. Îmi spun că probabil morcovul a sărit prin vreun colț fără să-mi dau seama și-mi văd în continuare de treabă. Însă peste nici două minute, îl aud ronțăind de zor bucata de morcov pe care chiar o furase și o ascunsese probabil pe undeva pe sub fălci, cum fac hârciogii!

Așa că nu pot să nu mă întreb: ce fel de câine e acesta? Și cu animale precum Pepper cum de mai îndrăznim noi, oamenii, să ne mai lăudăm că suntem cele mai inteligente ființe de pe Terra?

La intrare pe terenul de fotbal/cricket/tenis. În prim plan, semn pe care scrie: Câinii trebuie ținuți în lesă, iar în plan depărtat Pepper făcând pipi pe un copac hehehe 😀

Pepper savurând, la propriu, prima ninsoare din iarna asta

Pepper strănutând și Pepper căscând