Amintiri din călătorii

De la Tomata am primit o leapșă tare faină și, deși mi-a luat aproape o lună să o onorez, sper să fi meritat așteptarea. Leapșa cere să adun într-un post cele mai frumoase poze pe care le-am făcut în călătoriile mele, numai bune de tăiat respirația oricărui privitor.

Am să încep, cum era poate de așteptat pentru cine mă cunoaște câtuși de puțin, cu Lisabona văzută de la înălțime:

Apus de soare la Cabo da Roca, cel mai occidental punct al Europei continentale:

Porto, un oraș care mie mi se pare ireal de frumos:

Apeductul roman din Evora, într-una din pozele cele mai reușite din colecția mea:

La Barcelona, în Park Guell, am prins un grup de copii de grădiniță veniți să facă poze cu clasa și erau incredibili de drăgălași:

Big Ben pe Tamisa:

Camden Market, unul din locurile mele preferate din Londra:

Poză de la Warwick Castle, Anglia (Nu călcați iarba, dragonul doarme sub ea):

Stratford-upon-Avon, orașul lui Shakespeare, și un apus de soare de februarie pe râul Avon:

Vedere de pe Domul din Milano:

Edinburgh, probabil cel mai frumos loc pe care l-am văzut vreodată:

Wroclaw, orașul podurilor…

… și al piticilor:

Cișmigiu de Paști:

Arthur Verona, București:

Micul Monstru din Brașov, fotografiat în acel moment special al zilei când s-a sinchisit să deschidă ochii:

Sibiu în prag de seară:

Și mă opresc aici pentru că altfel nu mai termin niciodată…

Advertisements

Citiți și vă delectați (III). Site-uri (foto)grafice

De-adevăratelea este blogul de ilustrații al artistei românce Mădălina Andronic, o “mică enciclopedie a personajelor din basmul fantastic românesc, aşa cum nu le-a mai văzut nimeni, niciodată”. Desenele ei sunt poate cele mai impresionante pe care le’am văzut în ultimul timp, pline de culori și forme inedite, de care nu te mai saturi și cu care ți-ai dori să-ți umpli toți pereții camerei. Pe site-ul ei oficial puteți admira îndelung întreg portofoliul de ilustratii și design grafic al artistei, de la coperți de cărți și postere până la logo-uri și figurine din hârtie.

Blunt Card este departe, foarte departe de a fi un simplu site de felicitări. Nu vă lăsați păcăliți de categorii precum Christmas, Easter, Birthday sau Hanukkah, Blunt Card are mult mai multe de oferit. Și când spun asta, mă gândesc în principal la seriile Whore d’oeuvres, Drunk sau Ladies area, care nu încetează să mă surprindă pe zi ce trece. Ilustrațiile urmează o rețetă clasică: un design vintage și cuminte, contrastând puternic cu textele ironice și de multe ori de-a dreptul cinice.

I can read este un blog de fotografii și imagini care au în comun un singur lucru: fiecare dintre ele poartă o inscripție care merită citită. De la citate celebre și declarații de dragoste până la sfaturi și meditații despre viață și sensul ei, toate textele (în engleză) au potențial de a se transforma într-un motto binevenit pentru cine caută puțină inspirație.

British Museum

British Museum este unul dintre cele mai mari muzee din lume. Cu mai bine de 70.000 expoziții și 7 milioane de exponate pe o suprafață de peste 2.5 mile, este una dintre cele mai vaste colecții de antichități de pe toate continentele. Colecțiile de artă din Grecia și Roma antică sunt unice, cea egipteană este cea mai însemnată colecție din afara Egiptului, la care se adaugă comori neprețuite din perioada Anglo-Saxonă, Africa, Japonia, China, India, Mesopotamia sau America de Nord, Centrală și de Sud. Toate aceste cifre devin cu atât mai impresionante când îți amintești că British Museum este, printre altele, cel mai mare muzeu al bunurilor furate, o adevărață colectie de jafuri comise de britanici de-a lungul secolelor coloniale în întreaga lume.

Clădirea originală care găzduiește toate aceste colecții datează din secolul XIX, fațada impresionantă cu coloane ionice contrastând puternic cu sala centrală foarte modernă din sticlă, marmură și oțel unde se află una dintre cele mai extinse cupole din lume.

Galeriile dedicate Greciei și Romei antice reprezintă cea mai extinsă secțiune a muzeului. Localizate de-a lungul a trei etaje, ai nevoie de cel putin 3-4 ore pentru a le admira în toată splendoarea lor. Unele dintre ele sunt minuni ale lumii antice, frânturi din construcții arhitectonice remarcabile, smulse de-a lungul vremii direct din zidurile monumentelor. Printre cele mai importante se află Monumentul Nereidelor, un templu originar din secolul IV construit in Lycia, aflată astăzi pe teritoriul Turciei Moderne. Nereidele, fiicele lui Nereus, erau nimfele mării sau Aurae, zeițele vântului.

Una dintre cele mai faimoase relicve ale British Museum o constituie sculpturile Parthenonului, cunoscute drept Marmurile Elgine, după lordul Elgin care a începuit să le smulgă de pe zidurile monumentului din Atena în 1801. Fiind ambasadorul britanic la Constantinopol, Elgin a pretins că deține permisiunea autorităților otomane pentru a îndepărta orice piesă conținând inscripții și sculpturi. Așa se face că a furat majoritatea sculpturilor și a basoreliefurilor de pe fresca Parthenonului, pe care le-a afișat apoi cu nerușinare în grădina vilei sale din Londra, până în momentul în care a fost forțat să le vândă statului. Deși grecii au cerut în repetate rânduri înapoierea statuilor pentru a le expune în muzeul construit special pentru acestea lângă Acropole, englezii au pretins că acestea se află în mai mare siguranță la British Museum – lucru deloc adevărat, căci multe dintre artefacte au fost afectate în timpul petrecerilor private găzduite de muzeu. Și cum ar putea oare englezii să renunțe la sculpturile Parthenonului când acestea se află într-o sală care de la bun început a fost construită tocmai pentru a le afița doar pe ele? Din nefericire însă, frescele de marmură pot părea ușor dezamăgitoare ca simple bucăți de piatră, smulse dintr-un tot unitar și al căror loc de drept este cu totul altul decât o sală impozantă și rece…

O altă relicvă cu o valoare inestimabilă o constituie fresca Mausoleului de la Halicarnassus (orașul Bodrum de azi), mormântul regelui Maussollos datând din secolul IV și una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii Antice.

Colecțiile din antichitatea Orientului Apropiat acoperă Egiptul, Siria și Mesopotamia, printre care se numără sculpturi și basoreliefuri cu inscripții cuneiforme (printre care și fragmente din Epopeea lui Gilgamesh) și hieroglife, plus o vastă galerie de mumii egiptene.

Urmează apoi nenumărate galerii dedicate unora dintre cele mai mari civilizații precum Japonia, China, Coreea, India și Islam, dar și din America de Nord și Mexic – una din preferatele mele.

Și bonus absolut, o statuie de pe Insula Paștelui:

Cracovia

Știți cum e atunci când nu faci lucrurile la timp și devin din ce în ce mai greu de dus la capăt? Așa am pățit eu cam toată luna aprilie, iar acum suntem deja în mai și mă lupt din greu să îmi adun gândurile să termin ceea ce am început. Mai exact, să vorbesc despre Polonia, pentru că mi-au rămas așa de multe de spus și atâtea poze care merită arătate…

Cracovia este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa (primele vestigii arheologice datează din Epoca de piatră) și se bucură de o tradiție academică, artistică și culturală foarte bogată. Tot centrul istoric al orașului a fost declarat, pe bună dreptate, patrimoniu UNESCO, și este incredibil de bine conservat și amenajat – ceea ce mă face să spun, încă o dată, că avem enorm de multe de învățat de la polonezi. Universitatea Jagiellonă din Cracovia este una dintre cele mai vechi din Europa – a fost fondată în 1364 (cu fix 500 ani înaintea Universității din Iași, cea mai veche din România) – și cuprinde o vastă colecție de manuscrise medievale printre care se numără și scrierile originale ale lui Nicolaus Copernicus (De Revolutionibus).

Cine a văzut filme precum Lista lui Schindler sau Pianistul este familiarizat cu istoria orașului în perioada celui de-al doilea război mondial. Având o populație evreiască deosebit de numeroasă, Cracovia a fost scena unora dintre cele mai sângeroase momente din istoria umanității. Evreii au fost mutați de forțele naziste într-un ghettou în care condițiile de viață erau la limita supraviețuirii, de unde aveau să fie transportați la Auschwitz sau în alte lagăre de concentrare din împrejurimi. Roman Polanski, regizorul filmului Pianistul, este unul din supraviețuitorii acestui ghettou – un motiv în plus pentru a vedea sau revedea filmul, plin de scene cutremurătoare tocmai pentru că este inspirat din realitate.

Cracovia a fost numită Capitala Europeană a Culturii în 2000 și este, de departe, cel mai turistic oraș al Poloniei, reușind să atragă anual peste 7 milioane de vizitatori. Cele mai importante atracții ale Cracoviei sunt Piața Centrală cu Bazilica Sf. Maria și Palatul Țesătorilor Sukiennice, Castelul și Catedrala Wawel, Poarta medievală Sf. Florian cu turnul de apărare (Barbican). Muzeul Czartoryski, unul dintre cele 28 ale Cracoviei, găzduiește capodopere ale unor pictori precum Leonardo da Vinci și Rembrandt.

În Cracovia am văzut cel mai fain muzeu dintre toate cele pe care le-am întâlnit până acum. Podziemia Rynku este o galerie subterană aflată chiar sub Piața Centrală și Palatul Țesătorilor și aș fi trecut cu siguranță pe lângă ea (sau mai degrabă pe deasupra ei) fără să știu că există un întreg univers medieval la doar câțiva pași distanță. Vestigiile arheologice pe care le găzduiește sunt o descoperire recentă făcută în timpul restaurării Pieței (în 2005) și este surprinzător cât de repede s-au mișcat lucrurile pentru a ridica din nimic un muzeu subteran superb și pentru a renova piața de deasupra lui. (Să ne mai întrebăm oare din ce cauză centrul vechi al Bucureștiului se află încă în stadiu de șantier de atâția ani fără ca nimeni să valorifice în vreun fel ruinele medievale descoperite?). Rămășițe din așezământul medieval, fragmente de clădiri și obiecte datând din secolele 13 și 14 descoperite în timpul excavațiilor reprezintă punctele-cheie ale galeriei, aflate într-un contrast puternic cu animațiile 3D, hologramele, proiecțiile cu laser și instalațiile multimedia al căror scop este să introducă vizitatorii în atmosfera medievală și să le stârnească interesul. La toate acestea se adaugă efecte sonore și ecrane cu filme care prezintă cele mai importante locații din Cracovia, scene din viața medievală și legende locale. Este cel mai interactiv muzeu pe care l-am văzut până acum și pe care mi-ar plăcea să-l revăd oricând.

Și acum, câteva poze care să însumeze acele mii de cuvinte care îmi mai rămân de spus despre Cracovia…

Bazilica Sf. Maria

Cât pot fi de drăguți caii ăștia!

Imagini din Piața Centrală

Străduțe din Cracovia:

Catedrala Wawel

Vedere asupra râului Vistula

Zubrowka, probably the best vodka in the world:

Collegium Maius și Universitatea Jagiellonă

Câine rău

Cândva îmi imaginam că o astfel de “pălărie” se folosește pentru câinii care încep să aibă probleme cu auzul. Cum fac bătrânii când își duc mâna-pâlnie la ureche, să capteze mai bine undele sonore. Abia acum am aflat care este adevăratul ei scop, iar posesorii de câini plimbați pe la medicul veterinar cunosc deja. “Pălăria” este pedeapsa pentru orice câine rău care se linge atât de tare prin diverse locuri încât ajunge să-și facă răni. Pepper și-a jupuit bine pielea, așa că de 3 săptămâni a devenit cățelul-satelit. Și e trist, e foarte trist…

Greenwich și Meridianul 0

Londra este genul acela de oraș pe care cu cât îl vezi mai mult și mai des, cu atât îți dai seama cât de puțin îl cunoști și câte îți mai rămân de descoperit. Și, cu toate că mai bine de 90% din populația turistică se regăsește în centrul metropolei britanice, există o zonă de periferie care n-o să înceteze vreodată să fascineze orice vizitator. Este vorba despre Greenwich, cunoscut în întreaga lume pentru Meridianul 0 pe care îl găzduiește, separând emisfera vestică a Pământului de cea estică. Și poate că hoardele de turiști nu s-ar mai îmbulzi să ia cu asalt Greenwich dacă acesta nu ar avea mult mai multe de oferit decât o dungă (imaginară la origine, totuși).

Ca să ajungi în Greenwich, poți să optezi pentru tradiționalul metrou sau ocazionalul double-decker. Însă cel mai spectaculos mijloc de transport rămâne o plimbare cu vaporul pe Tamisa, pornind din Westminster, chiar de lângă London Eye, trecând pe sub London Bridge, Tower Bridge și celelalte poduri superbe ale Londrei, admirând clădirile medievale pe malul nordic al râului și construcțiile futuristice pe cel sudic.

Când cobori apoi de pe vapor, după o plimbare superbă de jumătate de oră, descoperi că Greenwich este plin de monumente arhitectonice impresionante. Old Royal Naval College (Colegiului Maritim Regal), care te întâmpină chiar de pe malul râului, este un ansamblu de clădiri simetric poziționate în centrul unei grădini perfecte, capodoperă a celor mai mari arhitecți britanici ai tuturor timpurilor – Christopher Wren, Nicholas Hawksmoor, John Vanbrugh și John Webb.

Capela, una dintre cele patru clădiri ale Colegiului

Painted Hall, cea mai spectaculoasă sală din întreg ansamblul

Turul continuă cu National Maritime Museum (Muzeul Național Maritim), o clădire spectaculoasă, cu acoperiș de sticlă și formă de navă. Deține o colecție impresionantă de modele de caravele, vapoare, vaporașe, bărci și bărcuțe de diverse dimensiuni, inclusiv o galerie temporară cu bărci de jucărie, de care adulții și copiii vor fi deopotrivă de încântați.

Mirodenii culese de navigatori din întreaga lume

Copii construind bărcuțe de hârtie, pe care ăsta mic le călca apoi în picioare cu maximă nerușinare 😀

Punctul central al întregului ansamblu Greenwich îl constituie Queen’s House (Palatul Reginei), prima clădire Renascentistă a Angliei. Capodopera lui Inigo Jones se remarcă prin câteva elemente arhitectonice deosebite, precum o sală centrală sub forma unui cub perfect și The Tulip Stairs – primele scări sub formă de spirală din Marea Britanie, pe care în mod sigur până și Antonio Gaudi le-ar invidia:

Fotografie clandestină și făcută pe fugă vis-a-vis de semnul ”Fotografiatul interzis”. O imagine mai de calitate găsiți aici.

Parcul Greenwich este una dintre cele mai vechi grădini regale, construit în secolul XV și deschis publicului abia 300 de ani mai târziu. Henry VIII a fost unul din monarhii care au îndrăgit foarte mult acest parc și l-a populat cu căprioare, ai căror urmași încă mai zburdă și astăzi într-o zonă îngrădită a parcului. Aici se găsește și Queen’s Elizabeth Oak (Stejarul Reginei Elisabeta – care este de fapt un castan), în jurul căruia se spune că au dansat Henry VIII și Anne Boleyn. Lui Elizabeth îi plăcea să se joace în acest copac și legenda spune că la poalele acestui castan și-a câștigat Siir Walter Ralegh titlul de cavaler, așternându-și pelerina peste o baltă de noroi peste care regina să poată trece pentru a nu-și murdări pantofii. Dealul din centrul parcului oferă o panoramă încântătoare asupra malului Tamisei și a întregului oraș:

Royal Observatory (Observatorul Regal), cel mai vechi institut științific din Marea Britanie, găzduiește faimoasele Greenwich Mean Time și Prime Meridian, nici mai mult nici mai puțin decât o dungă de câțiva metri, pentru care turiști de toate națiile stau la coadă, înfruntând ploaia măruntă și vântul tăios, doar din dorința de a face o poză cu bătrânul meridian și de a putea spune că s-au aflat cu un picior în emisfera estică și cu celălalt în cea vestică – un sentiment care îți cam gâdilă orgoliul, trebuie să recunosc, dar priveliștea nu este nici pe departe atât de impresionantă pe cât visam toți.

Meridianul 0, echivalentul longitudinal al Ecuatorului, această minunată… dungă

Coadă la meridian 😀

Se pare că așa arată meridianul pe timp de noapte: dunga devine fosforescentă și clădirea alăturată se desface în două. Din nefericire însă, Observatorul se închide la ora 17, ceea ce înseamnă că probabil doar paznicul are ocazia să admire această minune a tehnicii… Eu nu cred până nu văd cu ochii mei! Sursa foto și mai multe detalii aici.

Mândria mea

Mă ştie lumea că îmi plac excentricităţile. Şi lucrurile făcute pe negândite şi uneori chiar ne(mai)văzute. Cum ar fi, de exemplu, să cumpăr orbeşte tot ce ating şi să arunc o droaie de bani în termen de câteva minute, în special după ce m’am străduit chiar şi luni întregi să îi pun la saltea. Iar unul din accesoriile pe care tind să le achiziţionez în exces şi cu orice ocazie îl reprezintă cerceii. Am o colecţie întreagă de care sunt cu adevărat mândră (şi pentru care multe suflete pe lumea asta mă invidiază). Şi cum îmi place să mă laud, am să scot la lumină partea mai răsărită din această colecţie, mai exact cerceii care mi’au încăput în bagaj când am venit în Anglia.

Colecţia handmade:

1. Primii mei cercei pictaţi, o veritabilă operă de artă, pe care i’am cumpărat acum aproape 3 ani de la Catwork, strada Speranţei la parter 🙂 2. Sunt luaţi la doar câteva zile după primii, când îmi propusesem eu să cumpăr câte o pereche de cercei pe săptămână (cred că am depăşit totuşi numărul) 3. Sunt făcuţia cum mulţi ani de Adina, care încă mai meştereşte cercei coloraţi. 4. I’am primit cadou de la soră’mea într’o vară (deşi eu sunt născută în miez de iarnă) şi îmi amintesc că prima dată i’am purtat când a venit Tomata la Bucureşti. 5. I’am cumpărat de la Pumpkin Design chiar până să plec la Lisabona. 6. Tot de la sora’mea sunt primiţi, cadou de 22 ani, pe care mi i’a trimis până departe în Portugalia. 7. Alt cadou de la o prietenă, unul este pe faţă, iar celălalt pe dos.

Colecţia Claire’s

Claire’s este, de departe, magazinul meu preferat de cercei, au cele mai colorate şi originale accesorii. De obicei petrec chiar şi ore întregi analizând fiecare pereche în parte, mai ales când vitrina este tapetată cu afişe roşii pe care scrie SALES cu litere de’o schioapă. 1. Primii şi cei mai frumoşi cercei de la Claire’s sunt cerceii-chitară, pe care i’am primit din însoritul Honolulu. 2. Cerceii-cupcakes din Lisabona. 3. Steluţele tot din Lisabona. 4. Alte cupcakes. 5. Ultima mea achiziţie, luaţi din Anglia. 6. Sunt de fapt două văcuţe, dar cam greu de remarcat în poză. 7. O pereche de pantofi şi una de sandale, fiecare având undeva până într’un cetimetru. 8. Două broaşte ţestoase şi două floricele, tot din Lisabona.

Colecţia (aproape) verde

Verdele este culoarea mea preferată şi majoritatea accesoriilor pe care tind să le cumpăr (sau să le primesc) sunt, implicit, verzi. 1. Sunt din sticlă de murano şi au şi pandantiv în dotare, primiţi cadou acum trei ani. 2. Alt cadou, o pereche de cercei tricotaţi. 3. Tot cadou, de la nişte prieteni de toate naţiile din Lisabona. 4. Una din piesele de rezistenţă ale colecţiei, cumpăraţi de mine însămi din Lisabona, de la un târg (Feira da Ladra, pentru cunoscători). 5. Sunt de la Tria Alfa şi primiţi cadou în decembrie. 6. Inutil de menţionat, cado’ 😀 7. Cerceii-poşetă sunt luaţi de la nişte tarabe de pe lângă Castelul Peleş. 8. Făcuţi din fimo şi primiţi cadou din Turcia.

Colecţia “De prin lume adunate”

1. Cerceii mei de clubbing preferaţi, comandaţi de la Promod direct din Franţa. 2. Cerceii “ghem de sârmă” sunt altă piesă de rezistenţă care a făcut multe ravagii, primiţi de la BeSpecial. 3. Cerceii roboţel (şi roboţică) sunt primiţi cadou iarna asta. 4. Cadou de despărţire de la o prietenă poloneză, luaţi din Portugalia. 5. Pe ăştia i’am cumpărat eu cu mâna mea de la un târg de Crăciun din Lisabona. 6. Altă pereche luată din Sinaia, sunt de fapt un cuplu, fetiţă si băieţel. Din nefericire, într’o noapte de tequila am reuşit să o pierd pe fetiţă pe undeva prin B52, iar când am găsit’o la orele dimineţii îi lipsea o codiţă 😦 Şi de atunci mi’am promis că nu o să mai port cercei firavi când mă duc să mă îmbăt! 7. Luaţi din Costineşti prin 2007. 8. Cei mai “veterani” dintre toţi cerceii prezentaţi sunt cele două perechi de inimioare din sticlă de murano de la Tria Alfa (recunosc, cei roşii erau ai soră’mii, dar mi i’am însuşit eu :D).

Galeria deliciilor supreme (III)

Cred că undeva în sinea mea mereu am visat să am un blog culinar. Însă cum abilităţile mele de gospodină sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire, o să mă mulţumesc doar cu veleităţile de gurmandă devotată. Nu ştiu să gătesc, dar mă price al naibii de bine să mănânc! Iar pentru iubitorii de frumos (şi gustos), o ultimă porţie săţioasă:

Rabanada ao vinho do Porto

Rocha (Piatră)

Suspiro (Suspin :D)

Tarte de maçãs (Tartă de mere)

Tarte de natas (Tartă cu cremă)

Tarte de queijo (Tartă cu brânză)

Tarteleta de noz (Prăjiturică cu nucă)

Travesseiro e queijada de Sintra (Pernuţă şi prăjitură din Sintra)