Amintiri din călătorii

De la Tomata am primit o leapșă tare faină și, deși mi-a luat aproape o lună să o onorez, sper să fi meritat așteptarea. Leapșa cere să adun într-un post cele mai frumoase poze pe care le-am făcut în călătoriile mele, numai bune de tăiat respirația oricărui privitor.

Am să încep, cum era poate de așteptat pentru cine mă cunoaște câtuși de puțin, cu Lisabona văzută de la înălțime:

Apus de soare la Cabo da Roca, cel mai occidental punct al Europei continentale:

Porto, un oraș care mie mi se pare ireal de frumos:

Apeductul roman din Evora, într-una din pozele cele mai reușite din colecția mea:

La Barcelona, în Park Guell, am prins un grup de copii de grădiniță veniți să facă poze cu clasa și erau incredibili de drăgălași:

Big Ben pe Tamisa:

Camden Market, unul din locurile mele preferate din Londra:

Poză de la Warwick Castle, Anglia (Nu călcați iarba, dragonul doarme sub ea):

Stratford-upon-Avon, orașul lui Shakespeare, și un apus de soare de februarie pe râul Avon:

Vedere de pe Domul din Milano:

Edinburgh, probabil cel mai frumos loc pe care l-am văzut vreodată:

Wroclaw, orașul podurilor…

… și al piticilor:

Cișmigiu de Paști:

Arthur Verona, București:

Micul Monstru din Brașov, fotografiat în acel moment special al zilei când s-a sinchisit să deschidă ochii:

Sibiu în prag de seară:

Și mă opresc aici pentru că altfel nu mai termin niciodată…

Advertisements

Despre gastronomia poloneză

Primul lucru care îmi vine în minte este asemănarea izbitoare a mâncărurilor poloneze cu cele românești: pline de carne, greoaie, care necesită în general multe ore de pregătiri, cu mese bogate și mai multe feluri de mâncare, cu paste făinoase și condimente care se regăsesc în majoritatea bucătăriilor est-europene.

O masă tradițională începe cu niște aperitive și câteva păhărele de vodcă. De fapt, mai corect ar fi să menționez că vodca este acompaniată de aperitive, și nu invers, în ordinea importanței. Herring marinat, brânză proaspătă cu cartofi copți, precum și un soi de carne crudă de porc amestecată cu ou, tot crud (pe care nu m-am încumetat să o încerc, din păcate – sau din fericire?) sunt cele mai comune mâncăruri care se servesc împreună cu vodca. Urmează apoi supa – de cartofi, roșii, pui, burtă, dar și sortimente mai stranii (czernina – din sânge de rață). Și polonezii folosesc barszcz la supe (mai precis, borș), dar pentru acrit se folosește și varza sau castraveții murați (cea mai delicioasă supă pe care am mâncat-o până acum este ogórkova, cea cu castraveciori).

Felul principal are la bază carnea și pastele făinoase – sau chiar o combinație între ele. Pierogi sunt poate cea mai cunoscută specialitate poloneză, un soi de ravioli umplute cu ciuperci, brănză proaspătă, carne, cartofi sau cu diverse fructe, ca desert (cireșe, căpșuni, afine, mere). Wikipedia susține că varianta românească poartă numele de piroști, chiroște sau colțunași. Mâncărurile pe bază de carne sunt kotlet schabowy (foarte asemănător cu șnițelul), kaczka z jabłkami (carne de rață cu mere), gulașul, gołąbki (sau cum le-am spune noi, sarmale – care se servesc tot cu smântână), kaszanka (un tip de cârnat preparat cu carne de porc în sânge, ficat, plămân și hrișcă).

Deserturile poloneze includ pączki (gogoși umplute cu marmeladă sau dulceață), sernik (prăjitură cu brânză proaspătă), makowiec (ruladă cu mac), pierniki (turtă dulce), krówki (cele mai bune caramele din lume), diverse sortimente de budincă și compot de fructe.

Cum este de așteptat, un asfel de festin culinar necesită întregi de îngurgitare și digerare, dar și de alergare prin parc pentru a contracara efectele secundare nedorite. Atâtea grăsimi, paste făinoase și zahăr combinate, la care se adaugă câteva păhărele bune de vodcă (pentru digestie, evident!) asigură la o singură masă tot necesarul caloric de care ai avea nevoie pentru 3 zile!

De menționat că nu am încercat chiar toate mâncărurile enumerate mai sus – pentru că în acest caz ar fi trebuit să-mi rezerv nu unul, ci două locuri de avion la plecare – dar cele pe care le-am gustat mi-au plăcut tare mult. În plus, în Wroclaw am găsit cea mai demențială combinație cu putință: broccoli în crustă de pui!

Și câteva imagini relevante:

Czernina, supa din sânge de rață, care nu arată nici pe departe atât de rău cum te-ai putea aștepta

Pierogi ruskie, umplute cu cartofi și brânză de vaci – preferatele mele

Oscypek, sortiment de brânză afumată din lapte de oaie, tradițional din regiunea Munților Tatra

Și un clip idilic despre gastronomia poloneză, menit să atragă masele de turiști:

Cracovia

Știți cum e atunci când nu faci lucrurile la timp și devin din ce în ce mai greu de dus la capăt? Așa am pățit eu cam toată luna aprilie, iar acum suntem deja în mai și mă lupt din greu să îmi adun gândurile să termin ceea ce am început. Mai exact, să vorbesc despre Polonia, pentru că mi-au rămas așa de multe de spus și atâtea poze care merită arătate…

Cracovia este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa (primele vestigii arheologice datează din Epoca de piatră) și se bucură de o tradiție academică, artistică și culturală foarte bogată. Tot centrul istoric al orașului a fost declarat, pe bună dreptate, patrimoniu UNESCO, și este incredibil de bine conservat și amenajat – ceea ce mă face să spun, încă o dată, că avem enorm de multe de învățat de la polonezi. Universitatea Jagiellonă din Cracovia este una dintre cele mai vechi din Europa – a fost fondată în 1364 (cu fix 500 ani înaintea Universității din Iași, cea mai veche din România) – și cuprinde o vastă colecție de manuscrise medievale printre care se numără și scrierile originale ale lui Nicolaus Copernicus (De Revolutionibus).

Cine a văzut filme precum Lista lui Schindler sau Pianistul este familiarizat cu istoria orașului în perioada celui de-al doilea război mondial. Având o populație evreiască deosebit de numeroasă, Cracovia a fost scena unora dintre cele mai sângeroase momente din istoria umanității. Evreii au fost mutați de forțele naziste într-un ghettou în care condițiile de viață erau la limita supraviețuirii, de unde aveau să fie transportați la Auschwitz sau în alte lagăre de concentrare din împrejurimi. Roman Polanski, regizorul filmului Pianistul, este unul din supraviețuitorii acestui ghettou – un motiv în plus pentru a vedea sau revedea filmul, plin de scene cutremurătoare tocmai pentru că este inspirat din realitate.

Cracovia a fost numită Capitala Europeană a Culturii în 2000 și este, de departe, cel mai turistic oraș al Poloniei, reușind să atragă anual peste 7 milioane de vizitatori. Cele mai importante atracții ale Cracoviei sunt Piața Centrală cu Bazilica Sf. Maria și Palatul Țesătorilor Sukiennice, Castelul și Catedrala Wawel, Poarta medievală Sf. Florian cu turnul de apărare (Barbican). Muzeul Czartoryski, unul dintre cele 28 ale Cracoviei, găzduiește capodopere ale unor pictori precum Leonardo da Vinci și Rembrandt.

În Cracovia am văzut cel mai fain muzeu dintre toate cele pe care le-am întâlnit până acum. Podziemia Rynku este o galerie subterană aflată chiar sub Piața Centrală și Palatul Țesătorilor și aș fi trecut cu siguranță pe lângă ea (sau mai degrabă pe deasupra ei) fără să știu că există un întreg univers medieval la doar câțiva pași distanță. Vestigiile arheologice pe care le găzduiește sunt o descoperire recentă făcută în timpul restaurării Pieței (în 2005) și este surprinzător cât de repede s-au mișcat lucrurile pentru a ridica din nimic un muzeu subteran superb și pentru a renova piața de deasupra lui. (Să ne mai întrebăm oare din ce cauză centrul vechi al Bucureștiului se află încă în stadiu de șantier de atâția ani fără ca nimeni să valorifice în vreun fel ruinele medievale descoperite?). Rămășițe din așezământul medieval, fragmente de clădiri și obiecte datând din secolele 13 și 14 descoperite în timpul excavațiilor reprezintă punctele-cheie ale galeriei, aflate într-un contrast puternic cu animațiile 3D, hologramele, proiecțiile cu laser și instalațiile multimedia al căror scop este să introducă vizitatorii în atmosfera medievală și să le stârnească interesul. La toate acestea se adaugă efecte sonore și ecrane cu filme care prezintă cele mai importante locații din Cracovia, scene din viața medievală și legende locale. Este cel mai interactiv muzeu pe care l-am văzut până acum și pe care mi-ar plăcea să-l revăd oricând.

Și acum, câteva poze care să însumeze acele mii de cuvinte care îmi mai rămân de spus despre Cracovia…

Bazilica Sf. Maria

Cât pot fi de drăguți caii ăștia!

Imagini din Piața Centrală

Străduțe din Cracovia:

Catedrala Wawel

Vedere asupra râului Vistula

Zubrowka, probably the best vodka in the world:

Collegium Maius și Universitatea Jagiellonă

Povestea piticilor din Wrocław

Povestea piticilor din Wrocław are, surprinzător poate, origini istorice cu iz anarhist și revoluționar din perioada comunistă a Poloniei. La începutul anilor ’80 a apărut în Wrocław o nouă mișcare politică și culturală numită Orange Alternative (Alternativa portocalie). Scopul lor era acela de a aduce suprarealismul socialist la viață și credeau în cuvintele faimosului poet polonez Maria Konopnicka: ‘whether you want it or not, there are dwarfs in the world’ (fie că vrem sau nu, există pitici pe lume). Militanții luptau împotriva ipocriziei Republicii socialiste fără a apela la violență, încercând să saboteze ‘milicja’ (miliția) care acoperea cu vopsea graffiti-urile și inscripțiile anti-comuniste din spațiile publice. Alternativa portocalie desena pitici peste aceste urme lăsate de miliție și de atunci piticii au devenit simbolul mișcării și al orașului. Waldemar Fydrych, conducătorul Alternativei, spunea că graffiti-urile anti-comuniste erau teza, vopseaua miliției antiteza și piticii sinteza. Un protest pașnic prin absurd…

Alternativa portocalie a organizat în anii ’80 diverse evenimente de protest care s-au bucurat de sprijinul popular, în special din partea tinerilor. Au împărțit pe străzi hârtie igienică pentru a ridiculiza lipsa de produse de larg consum din societatea comunistă și au organizat “Revoluția Piticilor”, un eveniment în cadrul căruia peste 10.000 persoane s-au strâns în centru orațului purtând pălării portocalii. Astfel de manifestări se soldau, de obicei, cu arestarea câtorva sute de participanți care nu reușeau să scape la timp. La un moment dat, rebelii au reușit să provoace miliția să aresteze 77 de Moși Crăciuni sau, cu altă ocazie, toate persoanele care purtau ceva roșu. Unul din sloganurile lor preferate era: “Citizen, help the militia, beat-up yourself.” (Cetățeni, ajutați miliția, bateți-vă singuri.)

Piticii așa cum îi putem vedea astăzi, sub formă de statui, au început să apară abia în august 2005. De atunci, au împânzit străzile din centrul orașului și numărul lor exact este încă necunoscut. Pe unii îi poți zări numaidecât în locurile aglomerate, pe alții trebuie să-i cauți atent prin spatele altor statui, iar pe mulți îi poți scăpa din vedere pur și simplu trecând pe lângă ei. Și nu e de ajuns să te uiți pe unde mergi ca să-i descoperi la vreun colț de stradă, pentru că, de exemplu, unii sunt cocoțați pe stâlpii de iluminat. E o adevărată aventură să mergi pe urmele piticilor, cu atât mai mult cu cât fiecare are un nume diferit și propria lui poveste.

Życzliwek
Friendly dwarf dwells near Spring Fountain, smiles at all the passers-by and give them sunflowers. If you stroke his cap, Friendly dwarf will bring you a few drops of happiness from the fountain. He is said to be the happiest dwarf in Wroclaw!

Rzeźnik (na Jatkach)

Śpioch
Sleepy is at St. Nikolas str., in the back of the historic houses “John and Margaret”. There’s an entrance to the Dwarf’s Village. The entrance to their settlement is guarded by Sleepy. Fortunately, he isn’t very vigilant. If you tiptoe to him and look through the key hole, you may see the Magic World of Dwarfs…

Gołębnik (obok Spiża)

The Motorcyclist
He rides his motorcycle using one hand while waving with the other to drivers and passers-by. Who is it? The first dwarf in the city to ride a motorcycle and a devoted friend of all motorcycling fans.

Syzyfki (na Świdnickiej)
Sisyphuses are two dwarfs who couldn’t agree with each other. One of them pushes a stone ball and the other pushes it back. They have been at the same place for 200 dwarf years. And you still can hear as follows: “Go ahead, push, push!… Why are you staring? Why don’t you help me? I protest. I won’t go any further, push the ball yourself!”


The Withdrawer Dwarf
A regular guest in the human BZ WBK bank branch at the Wroclaw’s Old Market Square. Every now and then he disappears, only to spend the money he paid out of the bank, but then he always comes back for another portion of the cash.

Jeden ze Słupników na Oławskiej

Głuchak, Ślepak i ‘W-skers (przed wejściem do Ratusza)
There are three of them – W-skers, Blind and Deaf. They patrol the city looking for architectural barriers. Each of them in his own, special way tries to change our thinking about disabled. And their lives aren’t easy at all. You will find them in front of the town-hall.

Mai mulți pitici puteți admira aici și aici. Iar aici găsiți poveștile unora dintre ei și câteva legende despre pitici în general.

Wrocław

Wrocław (pronunțat vrotswaf) sau Breslau, pe numele lui nemțesc, se bucură de o istorie foarte bogată. De-a lungul vremii, a făcut parte din Polonia, Bohemia, Austria, Prusia și Germania. După cel de-al doilea război mondial a devenit cel mai important oraș din sud-vestul Poloniei.

La prima vedere, Wrocław pare un oraș pur nemțesc, stilul arhitectonic și urbanistic fiind ușor de recunoscut. În plus, toate anunțurile importante sunt scrise în polonă, engleză și germană, asta și datorită numărului mare de turiști veniți din Germania aflată la doar câțiva kilometri distanță. Și pentru că le-a aparținut cândva, nemții încă păstrează o profundă afecțiune pentru Wrocław și în ultimii ani au contribuit substanțial la renovarea orașului. Piața Centrală sau Rynek este zona zero a orașului, locul unde se petrec toate evenimentele culturale și unde se găsesc nenumărate cafenele, baruri, terase și restaurante (unele dintre cele mai faine pe care le-am văzut până acum). Deși datează din secolul XIII, a fost complet distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial și reconstruită în anii ’50.

Primăria din Wrocław, una dintre puținele clădiri care au supraviețuit bombardamentelor

Vedere asupra centrului din vârf de turn

Wrocław este situat pe râul Odra, Oder pe numele lui nemțesc, care străbate orașul de la est la vest printr-o serie de canale și formează câteva insulițe superbe chiar în centrul urbei. Tocmai de aceea Wrocław este supranumit orașul podurilor, unul mai frumos decât celălalt și pe care le găsești la orice pas.

Cea mai impresionantă dintre insulițe este Ostrów Tumski, vechi centru al orașului medieval, sanctuar religios cu o istorie foarte bogată. Toată zona are un aer atât de liniștit, încât după ce treci podul spre Ostrów Tumski te simți undeva rupt de lume și la sute de kilometri depărtare de oraș:

O străduță din centru

Un loc unde se bea bere bună și proaspătă

Iar în episodul următor o să vă povestesc despre piticii din Wrocław, principala atracție a orașului (cel puțin pentru mine)…

Despre locuri cu limbi necunoscute

Nu știu dacă am apucat să menționez asta până acum, dar eu mereu m-am întrebat cum ar fi sa vizitezi o țară a cărei limbă să nu o cunoști absolut deloc, să nu înțelegi nici o boabă din ce se discută în jurul tău și să te uiți în general cu gura căscată la oameni. Până acum n-am ajung decât în Portugalia și portugheză știu destulă cât să port până și conversații academice (sau mai degrabă academice), apoi în Spania și Italia unde, de bine, de rău, orice român reușește să priceapă niște instrucțiuni minime, să vorbească din mâini cu babele de pe la colțuri și să ceară liniștit o sangria sau o pizza. Iar în Marea Britanie e ca-n orice țară vorbitoare de engleză – adică simplu când te obișnuiești cu accentul (recunosc că cel mai dificil a fost în Scoția, unde trebuia să ciulesc urechile la maxim ca să evit orice confuzii – sunt fascinanți oamenii ăștia, jur!).

Săptămâna asta o să-mi împlinesc visul de a ateriza printre străini vorbitori de limbă ciudată și necunoscută mie, căci în câteva ore zbor către Polonia. Și poate că lucrurile ar fi fost și mai fascinante dacă nici nu cunoșteam pe nimeni care să-mi traducă până și prețurile din magazine, dar nu e cazul, căci mă duc în vizită la niște prietene poloneze cu care mi-am petrecut unele dintre cele mai frumoase luni din viață, la Lisabona. O revedere după mai bine de 2 ani, pe care o plănuiam de prea mult timp să mai suporte încă o amânare…

Așadar, mă duc să pozez piticii în Wroclaw și să mă plimb pe străzile din Cracovia, iar printre picături să explorez această vastă cultură poloneză culminând cu Wódka – pentru cine nu știe, Polonia produce vodcă de mii de ori mai de calitate decât cea rusească. Pablo Picasso spunea cândva: “The three most astonishing things in the past half-century were the blues, cubism and Polish vodka” (Cele mai uimitoare trei lucruri din ultima jumătate de secol au fost muzica blues, cubismul și vodca poloneză). Să mergem, deci, pe urmele lui Picasso…

Iar până mă întorc cu poze și impresii, am niște posturi pentru voi numai bune de scos la lumină…