Once Upon a Time in America (II)

‘Doamne, unde mă aflu?’ se intrebă suricata când ieşi de pe aeroport.

Alegeţi varianta corectă:

  • în cel mai îndepărtat dintre cele mai îndepărtate locuri de pe pământ
  • acolo unde şi-a pierdut dracu opincile
  • acolo unde a tras uliul frâna de mână
  • acolo unde mâna omului n-a pus piciorul

Se trezi dintrodată înconjurată de mii de zgârie-nori care zgâriau miliardele de stele (‘Oaa, şi când te gândeşti că în Bucureşti nu vezi nici picior de stea!’) – că norii vin prin Honolulu doar odată cu uraganele, tornadele şi tsunamiurile. Suricata zâmbi pe sub mustăţi: ‘Da toantă mai e şi marmota asta de-şi închipuia că în Honolulu lumea trăieşte în colibe de stuf, prinde peşte cu suliţa şi îşi fac vânt cu frunye de palmier…’ Adevărul e că Honolulu e o metropolă în toată regula, cu clădiri futuriste, autostrăzi supraetajate cum n-a văzut nici Parisul şi, bineînţeles, cu mall-uri imense pe care îţi ia mult de-o săptămână să le vizitezi…

O fi el Hawaii paradisul pe pământ, dar când a coborât din avion, în mod sigur suricatei nu i s-a deschis nicio poartă a raiului. N-o aştepta niciun Sfântu Petru cu braţele deschise (n-a văzut nici măcar un câine cu vreun covrig în coadă), iar în loc de îngeri a dat peste americani. Iar americanii – cum îi ştim cu toţii… N-au niciun simţ al măsurii – la ei dacă ceri o cafea mică, primeşti una mare şi dacă ceri una mare, primeşti una imensă. Pe cât sunt somalezii de malnutriţi, pe atât sunt americanii de obezi…

There is no country for old men, aşa cum there is no Honolulu for suricata…

Dar dacă tot a ajuns aici, oare ce va face suricata? Se va americaniza sau îşi va face bocceluţa şi se va întoarce de urgenţă în Alpi? Bună întrebare. Însă răspunsul îl vom afla în episodul următor…

…Va urma…

Once Upon a Time in America

Desertul Nevada. Baza secreta NASA. Tu, 10 Jun, 23.15

‘Oh my god! You gotta check this out!’ ‘What is it?’…. ‘No way!’ ‘Oh yeah!’ ‘You have got to be kiddin’ me!’ ‘What do we do?’ ‘Call the President right away!’

Oceanul Pacific, in apropiere de insula Oahu, arhipelagul Hawaii. Tu, 10 Jun, 23.15

22 de rechini albi se apropie de tarm cu o viteza uluitoare, urmati indeaproape de o familie de balene ucigase cu colti de argint. Apa devine tot mai agitata, valuri uriase se izbesc de tarm, smulgand palmierii din radacini si jumulind pescarusii de pene.

Districtul Waikiki, Honolulu, Hawaii. Tu, 10 Jun, 23.15

Se produce un vortex si o valiza misterioasa apare in mijlocul intersectiei.

Craterul Aliamanu, la 30 km de Honolulu. Tu, 10 Jun, 23.15

Desi nu a mai erupt din secolul X i.HR, inca de dinainte ca regele Kamehameha sa cucereasca Oahu, Makapuu si Halawa, vulcanul Haliamanu isi reia activitatea. Se produc cutremure de intensitate medie si uragane, marmotele incep sa se dea cap in cap, lemurilor le ies ochii din orbite, oposumii devin carnivori, suricatele par sa fi turbat.

Honolulu Airport. Tu, 10 Jun, 23.15

Cursa Bucuresti-Londra-L.A.-Honolulu ajunge la destinatie. ‘A dat domnu’! Dupa 15 ore de zbor, imi simt fundu clatita!’ mormai suricata in timp ce’si dezmortea oasele facute colet. ‘Trebuie musai sa’i dau mesaj marmotei, sa stie si ea ca suricata rulz! Si ca suricata o sa se bronzeze ca un turcalete si o sa se imbaieze in Pacific, pe cand marmota o sa transpire pe santier. Asta e, nu toti au noroc in viata…’

In fata ghiseului: ‘Unde mi’e valiz… Aaa, sorry, where’s my bag?’ ‘Your name, please.’ ‘Suricata. Dave Suricata.’ ‘Oh, we’re very sorry, but your bag has lost, we couldn’t find it yet. But in a few days, I’m sure you’ll have it back, they don’t call us Lufthansa for nothing! And welcome to Honolulu!’ ‘Mda, numai mie mi se putea intampla una ca asta! De ce am eu toate ghinioanele din lume? Fir’ar ea de viata, nu mai supooort’, zise suricata batand nervoasa din picior, ca un copil de 3 ani. ‘Vreau acaaaaaaasa!!’

… Va urma…