Poveste cu alcoolici sau De ce nu cred eu în căsnicie

Un el și o ea intră într-un bar pub, ca să respectăm adevărul istoric. Ambii pe la vreo 60 și ceva de ani, clătinându-se pe picioare și părând să sfideze gravitația la fiecare pas. Se așează la bar și comandă o bere pentru el și un pahar de vin pentru ea. Roșu să fie. Ba nu, știi ceva, mai bine alb. Da să fie cu gheață și apă minerală. Dar nu prea multă, că se diluează vinul apoi. Știi ceva, mai bine nu mai pune decât vin.

El se afla în stadiul de ebrietate când simți nevoia obsesiv-convulsivă de a le povesti străinilor despre aventurile din armată și ce ți s-a mai întâmplat în ultimii… cam 40 ani, lucruri pe care începuse să i le mărturisească unei tinere americance aflată și ea la bar. În febra povestirii, el se întoarce cu tot spatele către nevasta care atinsese deja fundul paharului de vin și trecuse ușor de stadiul de ebrietate în care râzi absolut degeaba, avansând vertiginos către etapa în care te prăpădești ca bolovanul pe podea.

Ceea ce a și explicat bușitura care s-a auzit în momentul imediat următor, când gravitația a mai făcut încă o victimă. Și acum ajungem la subiectul căsnicie și absurditatea ei: ea zace leșinată și fără cunoștință pe podea, lumea din jur sare speriată neștiind ce să facă mai întâi, pe când el, neclintit de pe scaun, se uită scârbit peste umăr la nevasta-i inconștientă și spune: ”N-am s-o las eu pe ea să-mi strice seara”, continuându-și liniștit povestea despre cum și-a servit patria în Golful Mexic.

Poftim căsnicie!

Despre avort

Avortul a fost mereu și o să fie mult timp de acum înainte o chestiune puțin spus controversată. Crimă sau act inofensiv, moral sau imoral, legal sau ilegal, un păcat capital sau o alegere personală, părerile sunt împărțite și concluziile niciodată aceleași. Însă nu despre avort în general am eu de gând să vorbesc în acest articol (și nici măcar despre faptul că acum se poate avorta printr-o simplă pastilă de la farmacie), ci despre avortul în Portugalia și mai degrabă cum a fost el privit de opinia publică.

Un mic context: în Portugalia avortul a fost interzis până în anul 2007, când s-a realizat un al doilea referendum care întreba: Sunteți de acord cu dezincriminarea întreruperii voluntare a sarcinii, dacă aceasta se realizează, prin alegerea făcută de femeie, în primele zece săptămâni, în instituții de sănătate autorizate din punct de vedere legal? Primul referendum din 1998 a fost respins de 51% din populație, însă în 2007 aproape 60% din populația alegătoare prezentă la vot a aprobat legalizarea avortului. Fiind o țară catolică și conservatoare, în Portugalia au existat numeroase controverse și discuții interminabile până la a se ajunge la un asemenea rezultat.

Lăsând deoparte opiniile presei “serioase” de la vremea aceea, mie mi-a rămas în minte mai degrabă o interpretare umoristică a întregii probleme. În rolurile principale îi veți remarca pe membrii grupului Gato Fedorento (Motanul împuțit), care fac un soi de teatru de revistă, foarte populari în Portugalia și a căror emisiune a rulat ani buni pe postul național de televiziune RTP.

Pentru că filmulețul în sine s-ar putea să nu vă spună prea multe (nu doar că vorbesc în portugheză, dar au și un debit verbal și o intonație colocvială care îngreunează puțin lucrurile), o să interpretez eu întreaga conversație. Un domn prezentator sfătos și plin de sine își începe pledoaria: Întrebarea care ne este pusă în referendum este o întrebare mincinoasă. Una e dezincriminarea avortului și alta e liberalizarea avortului. Sunt de acord cu prima parte a întrebării, dar dezaprob a doua parte. Prin această lege femeia poate avorta pentru că de-aia! Se duce la cinema, nu mai sunt bilete, așa că poate să avorteze! Nu putem să permitem ca așa ceva să se întâmple. Dezincriminarea femeii care avortează este favorabilă, liberalizarea avortului nu e! Deci dacă întrebarea ar fi fost: Sunteți de acord cu dezincriminarea femeii care avortează, dacă aceast lucru se realizează, prin alegerea făcută de femeie, în primele zece săptămâni, în instituții de sănătate autorizate din punct de vedere legal, eu aș vota că da.

Și acum o tânără portugheză îl întreabă pe maestru:

Profesore, avortul e un lucru extrem de oribil, nu-i așa?
Este.
Atunci ar trebui interzis.
Exact.
Dar eu aș putea să-l fac?
Ai putea.
Și ce mi s-ar întâmpla?
Nimic.
Dar ar fi împotriva legii?
Ar fi.
Și cum m-ar pedepsi legea?
În nici un fel.
Păi și asta nu-i puțin cam incoerent?
Avortul este interzis. Dar se poate face. Deși e interzis. Dar se poate face. Doar că e interzis…

Concluzia e de fapt în introducerea pe care am făcut-o: nu există nici o concluzie. Rău pentru unii și rău necesar pentru alții (căci nu-mi pot închipui pe cineva care să facă avort de plăcere), el există și e parte din societatea noastră. Temă de gândire pentru data viitoare rămân cuvintele care “împodobesc” o clădire din campusul universitar din Lisabona:

Eu avortez, tu avortezi, ea avortează. Un drept, o alegere.

Este sau nu un drept, o alegere a fiecăruia?

Umor englezesc (Overheard on River Thames)

Londra, soare cu dinți și vânt puternic. Vaporul înaintează agale pe Tamisa. London Eye, London Bridge, Tower Bridge… Deși nu e un vas de croazieră, vaporul e plin de turiști, înghesuiți pe puntea îngustă și pozându-se de zor. Unul dintre angajații vasului preia microfonul:

Doamnelor și domnilor, bine ați venit la bord! Vă anunțăm că în curând vaporul va accelera considerabil până la o viteză de 15 mile pe oră. Știu că nu vi se pare mult, eu am acasă o mașină care prinde de 7 ori mai mult, poliția locală îmi e martoră. Însă vă spun eu că pentru un vapor înseamnă ceva. Așa că vă rog să nu vă sprijiniți de balustrada de pe punte pentru că nu este un scaun. Dacă ar fi, ar avea perne! Să vă sprijiniți de balustradă ar fi “bloody stupid” (n.r. complet cretin), scuzați expresia! Pentru că, deși suntem în plin centru al Londrei, temperatura apei este de 3ºC. Corpul uman nu poate rezista la această temperatură decât timp de patru minute. Iar nouă ne trebuie trei minute doar ca să întoarcem vaporul. Așa că s-ar putea să nu ne mai obosim deloc până la urmă și să vă lăsăm acolo. Și vă spun eu că în mijlocul Tamisei v-ați simți foarte, foarte… singuri.

Lecții de engleză (II)

N-aș vrea să insinuez că în școlile românești se predă o engleză incorectă (poate doar ușor învechită, în unele cazuri), dar am constatat că se pune mai mult accentul pe varianta americană decât pe cea britanică. Dacă pronunția, deși foarte diferită, este până la urmă lesne de înțeles, intervin anumite probleme de vocabular deloc de neglijat.

Să luăm, de exemplu, cuvântul pants. De prin clasa a 2-a aflăm că pants este termenul englezesc pentru pantaloni. Nimic mai adevărat, însă mai degrabă în America și mai puțin în Marea Britanie. Veți fi poate surprinși să aflați că pants în Anglia înseamnă chiloți, o diferență de sens majoră, aș zice eu, pentru că una e să umbli pe stradă în pantaloni, alta e să te vânturi într-o simplă pereche de chiloți! Trousers și jeans sunt termenii care desemnează de fapt cuvintele pantaloni și respectiv blugi, ceea ce e util de ținut minte.

Și apropo de pants, în limbajul colocvial poate avea și sensul de nașpa, ca atunci când spui The Movie was pants (Filmul a fost nașpa), sinonim cu rubbish în acest sens.

Alte diferențe față de engleza americană ar fi deja cunoscutele pavement (termenul englezesc pentru sidewalk – trotuar) sau autumn pentru toamnă, și nu fall. Să nu uităm totuși de rubber, care în Anglia înseamnă gumă de șters (așa cum am învățat și noi la școală, la lecția despre rechizite), iar în America prezervativ. Emma Watson, actriță britanică, proaspăt studentă la o universitate de prestigiu din USA, povestea într-un interviu cum a strigat în gura mare în sala de curs dacă are cineva un rubber și toată lumea a întors capetele spre ea, pline de uimire la nonșalanța cu care cerea un… prezervativ. Probabil că și-au spus, instinctiv, That’s so European, căci nu cred să existe american pe lumea asta care să nu asocieze orice excentricitate cu spiritul european… Pants!

Lecții de engleză

Încă din clasa întâi, manualul de engleză (de la Editura Didactică și Pedagogică) ne-a învățat că, atunci când faci cunoștință cu cineva, spui frumos și cu buzele țuguiate How do you do și înclini ușor din cap în semn de respect. Abia când ajungi în Anglia constați că o expresie precum How do you do e mai învechită decât Regina și nu vei fi salutat decât cu un simplu You alright? sau un scurt Heya.

Am mai învățat și că atunci când plouă cu găleata, spui pompos It’s raining cats and dogs, doar ca să te lovești apoi de o întrebare precum It’s raining what?, căci trebuie să ai cel puțin 60 ani, ca englez, pe acest pământ, ca să mai recunoști o asemenea expresie. It’s pouring down with rain, s-ar spune, sau, și mai firesc, It’s raining mad!

Tot de la școală știm că atunci când stai în pat și te tot întorci neliniștit de pe o parte pe alta, se cheamă tossing and turning, doar ca să constați peste ani că verbul to toss a căpătat de mult un sens adițional (și anume, a se masturba), așa că riști să suni ca un idiot dacă îl folosești cam în orice context.

Acestea fiind spuse, morala nu poate fi decât: crezi că știi engleză? 😀

Răspundem ascultătorilor (XIX)

După aproape un an şi jumătate de pauză, postul cu numărul 19 din seria Răspundem ascultătorilor este, în sfârşit, gata să iasă la lumină! Fără prea multe comentarii de prisos, vă prezint topul celor mai inspirate căutări pe Google din ultimele (aproximativ) 18 luni:

Intrebarea lunii:

cum sa devii sirena?

Dilemele săptămânii

cna-ul ma poate gasi cu ajutorul hi5?

diabeticii au voie sa sofeze??

smeagol e facut pe calculator sau e om?

Categoria Gulgea, invață’ne!

ce faci cand nu ai aer

cum sa trec de frica de ginecolog??

cum sa inveti sa manevrezi un cutit

ce sa faci cind nu mai faci nimic

cum sa agati fara sa te afle nevasta

cum poti sa cumperi pampoane pe gratis?

cate pachete de tigari ai voie in bagajul de cala in avion blue air

cum sa mananci pizza

cum sa ne facem surori de sange

cum afli trei sferturi dintr-un intreg

ce faci cand curge sange din nas

cind se maninca micul dejun

Categoria Barbie

jocuri care se pupa barbi dar se ascunde

barbibarbibarbi – mi’e teama ca avem un psihopat printre noi

barbi face botez

barbye face pizza cu mana iei

un joc cu barbi in care mergi la piata faci cumparaturi dormi dai intalniri ai frati surori

jocuri cu barbi sa le pun parul pa moate

Categoria super-eroi

cati ani are chichi cean

ce inaltime are chuck Norris

pildele lui chuck norris

poze cu betmen

Categoria filozofică

e atat de frumos sa-ti fie dor de cineva – de Guglea?

vreau sa-mi impart toata viata cu tine – cu Guglea?

de ce ma minti – cine, Guglea?

ia-ma de mana – tot Guglea?

mai exista tineri cu principii?

facebook cartea fara coperta

Categoria abstracte

compuneri povesti de adormit copacei

despre numai futurea

poze cu toti oamenii care locuiesc in portugalia

formula chimica pentru frica

Categoria fitness

ramai pitic daca mergi la sala la o varsta frageda

am 16 ani si vreau s fac spagatul

instructiuni si regim pentru a face spagatu

Categoria optice

vad un pic literele dublu cu ochelari

cand ma uit la filme vad pixeli

Categoria turistică

cand e bine sa vizitezi hawaii – când ai bani.

unde sa mergem sa ne balacim in vacanta la milano

ce luam la londra lire sau euro – pesetas!

Categoria zoologie

mediu de viata a marmotei

cercetari despre vacile pitici

papagalii fac paduchi?

hamster pletos

Categoria lingvistică

cum se scrie reconfortant sau recomfortant

cum se scrie corect: devi sau devii?

cum se pronunta although – si cam cum vrei tu sa’ti raspunda guglea?

portugheza seamana cu romana la auz?

Categoria ezoterice, farmece și vrăjitorii

cum sa cuceresti un baiat prin farmece

am visat cap de om

am visat ca mi-a cazut parul si aveam bube

Categoria emo

sunt tacuta

foloseste’ma…oricum n’a mai ramas nimic

cum.se.indragostesc.pusti.din.ziua.de.azi

frizuri baieti cap rotund

tunsori pentru cap patrat

cum sa fii rau

Categoria dragoste & sex

http://www.matrimoniale barbati greci singuri.c

cum se face xex cu un om in varsta

Câinele, acest prieten al omului

Despre câinele meu, care nu e chiar al meu, dar e ca şi cum ar fi, v’am mai povestit şi cu alte ocazii. În plus, v’am şi arătat ce figură gingaşă face când se gudură pe lângă hrană, doar-doar te’oi îndura să’l fericeşti cu o bucăţică din orice ai mânca tu. Vă mai pot spune şi că e absolut comic când doarme, pentru că fie sforăie, fie visează frumos şi ai putea să juri că râde! Iar dacă te afli în mijlocul unei conversaţii sau faci şi altceva decât să’l bagi pe el în seamă, îţi aduce mingea să te joci cu el sau pur şi simplu te împunge cu botu’i lung ca să termini odată toate treburile astea inutile şi să pui mâna să’l mângâi! Este, aşadar, un câine nu doar frumos, dar şi incredibil de deştept şi amuzant, e o adevărată plăcere să’l ai prin preajmă.

Dar există, bineînţeles, şi excepţii. De exemplu, are foarte prostul obicei de a’şi băga nasul unde ştie prea bine că nu are voie. Fiind căţel englez, deci crescut în puf şi îngrijit de’ai zice că e pui de regină, nu alta, a trăit toată viaţa lui în casă, în bucătărie şi dining, unde se bucură de o existenţă puţin spus relaxată. Din nefericire pentru el, se plictiseşte maxim şi nu ştiu cum de reuşeşte să’şi găsească numai ocupaţii care să’i enerveze pe cei din jur.

Într’o dimineaţă, aud nişte zgomote prin bucătărie, ca un soi de fâşâit surd. Deschid uşa şi ce’mi văd ochii? Câinele meu, care nu e chiar al meu, dar uneori mi’aş dori să nu fie deloc, stătea cuminte în mijlocul unui morman de gunoaie pe care le scormonise de zor din coş, al cărui capac îl ridicase tacticos folosindu’şi probabil botul atotscormonitor. Şi pusese bineînţeles privirea lui de puppy dog, deşi e cât mine de înalt când stă pe două picioare, cerând îndurare maximă şi părând să spună: ”Ştiam c’o să mă prinzi, dar n’am putut să mă abţin…” Şi recunosc că nici eu n’am putut să mă abţin când am văzut podeaua mânjită în asemenea hal! L’am certat bineînțeles şi i’am tras câteva scatoalce serioase pe spinare, de nu s’a mai apropiat de coşul de gunoi nici până’n ziua de azi.

În altă zi a făcut ceva care m-a uimit peste poate. În timp ce îmi tăiam niște legume pentru o salată, scap o bucățică de morcov pe jos. Îl văd pe Pepper că se furișează pe lângă mine, dar nu-i dau importanță, închipuindu-mi că un amărât de morcov nu reprezintă cine știe ce tentație pentru el. Însă când mă uit mai atent, ia morcovul de unde nu-i! Eu îl știam pe câine că e omnivor, de multe ori mergeam vara trecută să culegem mure și el îmi făcea concurență ciugulind cu botul prin tufe, dar nu-mi imaginam că pasiunea lui pentru fructe și legume e atât de mare încât să ți le sufle, efectiv, de sub nas. Îl strig o dată, de două ori, se ascunsese după masă și-și luase figura angelică, cu care reușește mereu să mă înduplece. Îmi spun că probabil morcovul a sărit prin vreun colț fără să-mi dau seama și-mi văd în continuare de treabă. Însă peste nici două minute, îl aud ronțăind de zor bucata de morcov pe care chiar o furase și o ascunsese probabil pe undeva pe sub fălci, cum fac hârciogii!

Așa că nu pot să nu mă întreb: ce fel de câine e acesta? Și cu animale precum Pepper cum de mai îndrăznim noi, oamenii, să ne mai lăudăm că suntem cele mai inteligente ființe de pe Terra?

La intrare pe terenul de fotbal/cricket/tenis. În prim plan, semn pe care scrie: Câinii trebuie ținuți în lesă, iar în plan depărtat Pepper făcând pipi pe un copac hehehe 😀

Pepper savurând, la propriu, prima ninsoare din iarna asta

Pepper strănutând și Pepper căscând

Nu contează cât de lung-am… fusta?

Marea Britanie se confruntă cu un val de frig nemaiîntâlnit până acum. Aşa temperaturi sub 0 grade, vânturi puternice şi ninsoare în noiembrie nici Regina nu’şi aminteşte să mai fi văzut. Vremea, acest etern subiect de conversaţie, a devenit acum motiv de panică, şcolile se închid rând pe rând, drumurile sunt care de care mai blocate, cine ştie dacă nu cumva ne vom trezi mâine îngropaţi în troiene de zăpadă?

Despre englezii din Newcastle şi de prin părţile nordului în general s’au făcut nenumărate studii şi experimente ştiinţifice, căci se pare că ar fi o specie aparte care nu suferă nicidecum de frig. Unii au sugerat că poate ar avea pielea mai groasă şi asta le’ar ţine de cald chiar şi la temperaturi negative. Alţii se jură că trebuie să fie nişte motive de ordine genetică la mijloc, deşi nici una din ipoteze nu a fost încă demonstrată. Un singur studiu pare să fi ajuns totuşi la nişte rezultate clare: femeile din Scoţia şi nordul Angliei poartă fuste cu până la 17 cm mai scurte decât cele din sudul Angliei. Mai precis, în Edinburgh fustele măsoară 30 cm, pe când în Bournemouth, bucata aceea din Anglia cu plaje însorite şi palmieri, fustele sunt de 47 cm. Se pare că, cu cât e vremea mai aspră, cu atât femeile simt nevoia să se dezbrace mai tare. Iată şi cifrele:

SKIRT LENGTHS: HOW THEY MEASURE

  • Edinburgh 30cm
  • Preston/Glasgow 32cm
  • Liverpool 33cm
  • Newcastle/Blackpool 34cm
  • Manchester 36cm
  • Norwich 42cm
  • Reading 44cm
  • Canterbury/Southampton 46cm
  • Bournemouth 47cm

Şi cum visul meu de vreo câteva luni încoace (mai precis de când am vizitat Scoţia) este să mă mut într’o bună zi în Edinburgh, constat cu stupoare că trebuie să îmi reînnoiesc complet garderoba. Iniţial mă pregătisem sufleteşte să mă înarmez cu pulovere groase şi cizme îmblănite pentru eventualele ierni în Scoţia, însă trebuie mai întâi să’mi fac stocul de rochiţe şi fustiţe adecvate! Mai ales că, la ora actuală, cea mai scurtă fustă a mea este doar de Liverpool (33 cm), iar în medie port cam lungimea de Manchester…

Iar dacă nu mă credeţi pe cuvânt când vorbesc despre fuste scandalos de scurte la -10ºC, atunci o să vă las pe voi să vă convingeţi cu următoarele poze făcute sâmbăta trecută în Newcastle de Daily Mail (şi da, este adevărat, aşa se îmbracă fetele aici în fiecare sâmbătă, şi nu doar în Newcastle):

Apeluri de maximă urgenţă

Pe 14 octombrie, Poliţia din Greater Manchester a hotărât să facă publice toate apelurile primite la numărul de urgenţă, pentru a’şi justifica activitatea în faţa publicului plătitor de taxe şi pentru a arăta lumii întregi cu ce se confruntă de fapt autorităţile zi de zi. Pentru asta au apelat la Twitter ca mijloc de comunicare, unde au publicat nu mai puţin de 3205 tweet-uri cu detalii privind incidentele petrecute în zona Greater Manchester timp de 24 ore, care s’au soldat cu 341 de aresturi şi 126 de persoane reţinute în custodie. Este, fără doar şi poate, o iniţiativă lăudabilă şi care s’a bucurat de un mare succes. O mişcare de social media foarte inteligentă!

Eu am fost foarte curioasă să aflu cu ce se ocupă poliţia în general, aşa că am frunzărit puţin printre tweet-uri şi am ales cele mai interesante incidente:

Call 225 man appears asleep at bus stop in Manchester

Call 231 child playing with mobile

Call 261 cows on the road in Bolton

Call 264 horses in the road in Partington

Call 267 another call about loose horses in Partington

Call 284 report of man walking in the road in Wigan

Call 312 child calls 999 by mistake. Parents spoken to by call handler

Call 371 report of animal cruelty to a puppy in Trafford

Call 396 complaints about a man urinating against a school wall in Manchester

Call 424 report of loose dogs on a road in Blackley

Call 446 silent 999 from a mobile phone in a drivers pocket

Call 471 Report of computer hacking in Wigan

Call 548 report of cat trapped at address in Tameside – regular nuisance caller

Call 225 Police chase two men on bikes in Wigan

Call 101 Confused man calling to say he’s been missing. Regular and not currently shown missing

Call 91 Rat in the house. Caller thinks the cat may be responsible, Bury.

Fascinant, nu? Poliţia trebuie să fie tare ocupată cu atâtea reclamaţii de vaci rătăcite pe şosea sau urmărind biciclişti deosebit de periculoşi. Însă nimic nu se compară cu următoarele două apeluri:

Call 384 report of man holding baby over bridge – police immediately attended and it was man carrying dog that doesn’t like bridges

Call 686 man shouts ‘you’re gorgeous’ to woman