Ultimele noutăți

Beaulala.com

În caz că vă întrebați cu ce mă mai ocup, vroiam să vă dau de veste că am început să scriu despre beauty – mai precis despre îngrijirea pielii, cu sfaturi și păreri despre produsele pe care le folosesc, brandurile pe care le recomand sau cele mai noi ingrediente din produsele cosmetice. Așadar, de acum înainte mă găsiți pe Beaulala (unde promit să fiu mai consistentă și informativă cu postările mele). Cum ar fi, de exemplu, despre La Roche-Posay, Caudalie, sfaturi despre curățarea pielii sau despre cum să faci economii când vine vorba de întreținerea tenului.

Puteți să credeți că am și pagină de Facebook?! Iar pe Instagram postez idei despre regimuri de frumusețe și produsele din colecția mea.

Trenduri de machiaj exasperante

Nu știu dacă v-ați uitat mult în jurul domniilor voastre, dar poate ați avut curiozitatea să ridicați ochii din ecranul telefonul când vă aflați în public. Eu încerc să o fac de câteva ori pe zi, mai ales în situații în care am de interacționat cu oameni, gen nu vreau să calc pe ei sau trebuie să mă adresez unui casier etc.

Așa că poate ați observat cum arată și fețele lor, nu zic să le rețineți, doamne ferește, doar să le priviți vreme de câteva secunde, și apoi să mergeți mai departe. Veți fi observat probabil că de vreun an, doi câteva trăsături faciale au devenit greu de evitat în câmpul vizual, în mare parte datorită machiajului. Mai precis…

Sprâncenele super, mega extra intens conturate

Mai știți moda aia ridicolă din anii ’90 când fetele își pensau sprâncenele de tot, dumnezeu știe de ce, și le desenau apoi cu creionul negru în linie subțire? Acum trendul e la polul opus, deși se menține ideea de a desena sprâncene si pe locuri pe unde nu ar trebui să existe. Mai nou, s-au inventat și stencils, ca un soi de ștampile cu care poți să-ți desenezi sprâncenele dorite în doar câteva mișcări. Bineînțeles că nu se potrivește orice formă sau culoare de sprâncene la fiecare muritoare, efectul de xerox al noii mode este ceva de speriat…

Bronzer cât cuprinde

De obicei și în mod normal, bronzerul se aplică pe pomeți pentru a accentua puțin trăsăturile, te ajută să-ți conturezi ovalul feței în funcție de culoarea pielli și este o alternativă pentru blusher care se potrivește în special vara. Sau câteodată te face să arați ca o cărămidă, de o culoare până acum inaccesibilă speciei umane. Merge cel mai bine cu hashtag-ul #nofilter.

Contouring până nu mai știi cum arați pe sub machiaj

3 nuanțe de fon de ten, 5 de corector, 2 de highlighter, 3 de bronzer, fiecare pe câte un centimetru diferit al feței care, combinate cu o selecție de pensule cum nici un pictor de meserie nu are în dotare, rezultă în poza de mai sus. Știu, arată bine, dar fata din poza 6 nu e cu nimic mai frumoasă decât ce din poza 1, ci complet alta! În cele mai extreme cazuri, rezultatele pot fi de o natură mai nesatisfăcătoare:

O să găsiți multe exemple de makeup fails care or să vă aducă lacrimi în ochi – de râs dacă nu le practicați, din alte motive dacă vă recunoașteți în oglindă. Nu faceți ca ele!

Despre mâncare și gătit

Nu știu cu câte amintiri din copilărie am mai rămas la vârsta asta la care am început să uit și dacă ieri a fost marți sau miercuri, dar se zice că, odată cu anii, memoria pe termen lung devine mai performantă decât cea pe terment scurt. Una din amintirile mele cele mai clare din fragedă pruncie și adolescență este maică-mea stând de vorbă la ușă cu vecina și discutând despre ce a gătit fiecare în ziua respectivă. Nu știu dacă mama se vedea cu vecina zilnic să discute teme culinare, dacă era vreun eveniment care trebuia bifat de fiecare dată când găteau ceva, sau pur și simplu le-am auzit vorbind doar de câteva ori…

Și știu că-mi spuneam de fiecare dată OMG mamă, get a life! (Ia-ți o viață?!), nu totul se rezumă la mâncare și gătit, chiar nu aveți altceva mai bun de făcut? (sună mai bine dacă vă imaginați și un ton blazat de adolescentă)

După care am o amintire ceva mai recentă, când am întrebat-o pe o prietenă cum a făcut ea puiul ăla bun cu legume și sos de roșii la cuptor (Ana, de tine vorbesc). După care totul a început să o ia vertiginos la vale, m-am trezit făcând schimb de rețete în stânga și-n dreapta, discutând  cum se face pandișpanul, exersând rețeta de prăjitură pinguin cu mama pe skype, comparând modalități de preparare a cartofilor dulci și, în general, începând și/sau terminând orice discuție cu o temă referitoare la mâncare. Liana deja nici nu se mai miră că, facem ce facem, și tot ajungem să ne petrecem orice pauză de prânz vorbind despre mâncare în timp ce mâncăm…

Încep să cred că adevărata viață de adult se rezumă nu doar la plăcerea pură și neîntinată de a mânca, dar și pasiunea de a petrece timp în bucătărie făcând și altceva decât să dai drumul la microunde, mai precis gătind! Știu, știu, nu-mi spuneți, sunt la un pas de a începe un blog de gătit, dar o să rezist tentației și o să mă opresc la mâncat doar!*

*Sau o să-mi iau un aparat foto șmecher și o să vă bombardez cu poze

Santorini – Vacanță pe insula soarelui-apune

În Santoni am fost la sfârșitul lui august-prima săptămână din septembrie, cu pretext de invitație la o nuntă a unei prietene care se visa mireasă din Mamma Mia (care s-a filmat, de fapt, în Skopelos). Santorini face parte din grupul de insule Cyclades din Marea Egee, cunoscute de toată lumea pentru clădirile albe din piatră și acoperișurile albastre care să reflecte culoarea apei. Și încă un aspect tipic acestor insule sunt apusurile de soare absolut amețitoare, pline de cele mai intense culori.

Fiind o insulă vulcanică cu o formă de semilună, relieful este aproape selenar, foarte stâncos și secetos, cu vegetație redusă, de multe ori, la câțiva palmieri, cactuși și, spre marea noastră bucurie, vii! Deci vin din abundență, inclusiv faimosul Vinsanto, care se face din struguri albi uscați la soare. Plajele sunt acoperie de pietre de diverse dimensiuni și culori, inclusiv negre, gri sau chiar roșii, dar au un farmec aparte, în ciuda lipsei nisipurilor aurii specifice Mediteranei.

Melancolie

Melancolia este o binecuvântare. Este darul de care se pot bucura doar cei care au avut parte de suficiente momente fericite încât să aibă după ce suspina cu jind. Căci viața merită trăită pentru acele momente poate prea rare în care simți că te poți desprinde de orice azi, ieri sau mâine, când un simplu acum îți este de ajuns.

Paragraful de mai sus l-am descoperit într-un draft salvat acum 6 ani, prin 2010, când doar ce mă mutasem în Anglia. Nu știu ce-mi veni să caut prin daft-uri după luni (cred că de fapt ani?) de absență de pe blog, poate din nostalgie… Sau, mai degrabă, melancolie!

Mă gândeam că au trecut mai bine de 8 ani de când am început să scriu aici, mânată fiind de instincte creative pe care facultatea nu mi le satisfacea la inteansitatea vieții de 21 ani. Acum mă apropii vertiginos de 30 și, oricât de melancolică aș fi, înțelepciunea vârstei mă face să mă întorc de fiecare dată la locurile, experiențele și, cel mai important, oamenii care mă umplu de melancolie.

Sper să nu vă fiu străină, pentru că eu mă simt mereu ca acasă de fiecare dată când mă întorc aici…

Șoc și groază

Cam asa s-a resimtit greva metroului londonez saptamana trecuta. Timp de 48 ore, majoritatea statiilor de metrou din centrul Londrei au fost inchise, cu doar cateva linii circuland limitat in zonele suburbane. Totul pentru a protesta deciziei primarului de a inchide ghiseele de bilete in favoarea automatelor, pierzandu-se astfel aproape 1000 joburi.

Sigur, in 4 ani de cand sunt aici nu cred sa fi apelat vreodata la vreun ghiseu, cam toata lumea prefera automatele, dar 1000 de locuri de munca pierdute nu sint chiar o gluma. Si oricat ar fi populatia de acord cu nemultimirile angajatilor de la metrou, tot e greu sa te misti intr-o capitala europeana de 9 milioane de locuitori fara transport subteran!

Prima reactie a fost panica. Toata lumea s-a trezit cu cel putin o ora mai devreme ca sa evite aglomeratia, si asa se face ca ora de varf dintre 8 si 9 s-a mutat la 7 si ceva, cand cozile la autobuze se intindeau pe sute de metri, peroanele de tren erau supra-aglomerate si, chiar mai de speriat, trotuarele pline! Caci tot londonezul imbracat la costum si-a pus frumos tenesii in picioare si a luat-o la pas.

Prima zi a fost cosmar, atmosfera era apasatoare si tensiunea li se citea tuturor pe fete si in gesturi. Am fost impinsa de cateva ori in mijlocul trotuarului si m-am simtit brusc teleportata in București unde esti injurat de mamă daca nu mergi in acelasi ritm cu ceilalti pietoni teleghidați. Eu am fost totusi norocoasa si am ajuns la lucru doar cu 15 minute mai tarziu decat in mod normal, desi nu e chiar usor sa infrunti vantul si briza de pe Tamisa la 8 dimineata… Dar am colegi carora le-au trebuit mai mult de 2.5 ore sa ajunga la destinatie!

A doua zi deja atmosfera era mai degajata – si pentru ca am plecat de acasa la 9 fara ceva cand mijloacele de transport erau cu mult mai respirabile si strazile mai calme. Dar e interesant de vazut cum se transforma un oras (chiar si cand e orasul cu cel mai scump transport din Europa) in situatie de criza si cat de usor ne lasam cuprinsi de panica. Oameni care ieri iti zambeau politicos si te lasau sa treci in fata lor, maine te pot impinge pe scari in viteza… Sau poate doar o sa ne rezumam la a face haz de necaz ca in articolul de pe Buzzfeed The Best Of The Internet’s Reaction To The Tube Strike

Menstruația este un eșec

Asa mi-a spus mie demult un medic ginecolog. Este cel mai mare esec si o pierdere de resurse, ovule si timp pentru corpul unei femei.

Asa ca daca te trezesti cateodata dimineata cu un sentiment apasator de cumplita nereusita, daca simti ca deciziile luate in viata te-au purtat pe un drum gresit, daca esti constant vinovata ca nimic nu-ti iese cum trebuie si nu o sa fii niciodata la fel de buna ca ceilalti, si ca te asteapta doar o viata dezolanta si plina de nereusite la fiecare pas… Nu uita, te mai asteapta un esec si luna viitoare!

Happy Friday 🙂

Cate ore ai voie sa petreci in bucatarie daca esti feminista*?

Cand eram mica, ma tot invarteam pe langa mama prin bucatarie, bâzâind ca vreau si eu sa bat niste oua sau, mami, arata-mi si mie cum faci aluatul de pandispan. Iar mama imi tot spunea Du-te sa citesti, ca o sa ai timp toata viata sa stai in bucatarie. In ideea ca orice femeie ar fi predispusa sa ajunga intr-o relatie care functioneaza pe principiul eu-spal-eu-gatesc-eu-cresc-copiii-si-tu-ti-arunci-sosetele-pe-podea-nesimtitule.

Dar au trecut mai bine de 15 ani de cand ii ceream mamei sa ma invete si lucrurile s-au schimbat radical.

In primul rand, cine s-ar fi gandit ca lumea o sa fie fascinata de gatit si de tot ce se cheama home-made? Ca la distanta de un click se afla mii si zeci de mii de bloguri culinare cu retete care iti lasa gura apa numai cand le privesti? Sau ca bucatarii vor ajunge celebritati si o sa petrecem ore intregi privindu-i pe Jamie Oliver sau Gordon Ramsay cum toaca ceapa si bat albusuri? Sau ca termenul de food porn va fi introdus nu doar in limba engleza, ci va fi adaptat pe tot globul pentru a defini tot ce inseamna mancare delicioasa de care nu te saturi nici sa o privesti, d-apoi sa o savurezi! Nu consider ca e cool sa gatesti, dar e minunat sa faci ceva bun cu mainile tale!

In al doilea rand, poate ca mama nu prevedea cum va arata dieta obisnuita in viitor. Ca astazi, daca vrei sa mananci sanatos si bun si sa nu te trezesti cu diabet/obezitate/boli de inima, va trebui sa-ti gatesti singur in bucatarie si sa faci alegeri potrivite, mai ales cand (cel putin in Occident) avem mai multe fast food-uri decat piete de fructe si legume. Secolul XXI ne-a invatat cat de important e sa stii sa bati un ou si sa faci un pandispan/piept de pui/tocana de legume, cand esti inconjurat de fish and chips, burgeri sau pizza…

In al treilea rand, gatitul nu mai e rezervat doar pentru femei! S-au dus de mult vremurile cand trudeai de zor deasupra unei oale de ciorba sa hranesti o familie intreaga, cand petreceai ore intregi tocand morcovi sau impaturind sarmale. Acum gatitul este pentru toata familia si, cel mai important, pentru ambele sexe. Barbatii au trecut de mult peste prejudecata conform careia numai femeile au voie sa calce pragul bucatariei pentru ca altfel le pica vreo mana sau, si mai rau, le cresc ovare! Multi dintre ei ajung sa locuiasca singuri inainte sa se casatoreasca, dupa 30 ani cum ne sta bine in tarile civilizate, deci stiu macar principiile de baza ale gatitului, la care pot apela cu succes pentru tot restul vietii. Mai mult, unii sunt chiar pasionati! Abia am loc de prietenul meu in bucatarie cand gateste miel sau vita, a petrecut luni intregi perfectandu-si reteta de cartofi la cuptor cu rozmarin si doar el are dreptul sa pregateasca micul dejun in weekend. Fiecare isi formeaza stilul lui de gatit, inclusiv barbatii – chiar daca nu sunt in stare sa curete bucataria la sfarsit 🙂

Asadar, luand in considerare aceste aspecte care ne definesc conditia actuala, cam cate ore are voie o feminista sa petreaca in bucatarie?

*Eu personal nu ma consider feminista, dar sunt femeie, deci predispusa la opinio feministe.

Ca tot vorbeam de filme coreene…

Daca vreti sa vederi un film superb, amuzant si emotionant, care le are pe toate si mai e si coreean pe deasupra, va recomand:

Poveste de familie dintre un tata si o fiica – mai precis, ce le place coreenilor sa abordeze, dar de data asta cu umor si fara prea mult sange. Desi va avertizez ca la sfarsit exista mari sanse sa ramaneti cu ochii in lacrimi…

Câteva idei de rețete (pozele mele de pe Instagram)

– Sugestii si idei –

Imi place sa gatesc si sa fac experimente in bucatarie pentru o dieta sanatoasa – cand spun dieta, ma refer la 3 mese principale plus gustari (nenumărate) intre ele, si nu infometare zilnica si mancat 3 masline, cum li se pare unora ca ar trebui sa arate o dieta. Proteinele sunt de baza pentru fiecare masa, plus fructe, legume, cereale integrale etc.

Dimineata mananc porridge de ovaz si imi place sa-mi fac propriul mix cu fulgi de nuca de cocos, goji, nuci, migdale, fructe uscate etc. Cerealele normale din comert contin prea mult zahar ultrarafinat si insufociente fibre, deci nu tin de foame si au valori nutritive foarte descurajatoare.