Viața lui Pi

Despre Life of Pi (Viața lui Pi) s-ar putea spune multe și râuri întregi de cerneală ar curge până ca subiectul să fie cu adevărat epuizat. Și asta pentru că, în doar 300 pagini, vorbește despre atât de multe lucruri încât nici nu-ți vine a crede cum de a reușit Yann Martel să treacă prin idei filozofice despre religie și credință, statutul animalelor ținute în captivitate, aventuri fantastice cu naufragiați în mijlocul oceanului Pacific sau noțiunea de ficțiune în raport cu realitatea.

Dacă aș încerca să povestesc ce se întâmplă în carte, atunci v-aș fura ocazia de a descoperi singuri un roman surprinzător de la primul până la ultimul paragraf. Așa că o să mă limitez la doar câteva cuvinte pe care le-ați putea citi pe coperta oricărei cărți: un puști indian pe nume Pi naufragiază pe o barcă de salvare ai cărei unici supraviețuitori sunt o hienă, o zebră, o femelă urangutan și un tigru bengalez. E ușor de bănuit care dintre mamifere supraviețuiește pe seama celorlalte și ce scene sângeroase se desfășoară pe parcurs, iar faptul că Pi ajunge  să dreseze tigrul este unul din elementele fantastice în care abundă acest roman.

Nu știu dacă umorul fin sau stilul fascinant al lui Yann Martel sunt de vină, însă abia după ce am ajuns la sfârșitul poveștii mi-am dat seama că Life of Pi este cel mai violent roman pe care l-am citit vreodată. Uitați de Portocala mecanică sau de orice altă narațiune sângeroasă pe care ați întâlnit-o până acum, povestea lui Pi te face să te cutremuri gândindu-te de ce suntem noi oamenii capabili în situațiile limită. Pentru că ficțiunea nu este decât “transformarea selectivă a realității” și povestea cu o hienă, o zebră, o femelă urangutan și un tigru bengalez devine de fapt o simplă alegorie pentru o poveste cu oameni, care se dovedesc a fi mai sălbatici și mai cruzi decât toate animalele împreună. Nu degeaba “cel mai periculos animal dintr-o grădină zoologică este omul”… Cheia întregului roman este de fapt întrebarea pe care Pi o adresează la sfârșit: “Care dintre povești este mai bună, cea cu animale sau cea fără animale?”

*Iar în 2012 se lansează și filmul, în regia lui Ang Lee, după ce Alfonso Cuarón și Jean-Pierre Jeunet s-au retras din cursă…

4 thoughts on “Viața lui Pi

  1. eu n-o sa uit ever imaginea cu insula cu masele care rodea orice calca pe ea.
    e o violenta extrem de gratioasa, ascunsa in alegorii, simbolism religios si o atractie animalica orbitand linistita pe langa tine in timp ce citesti.

    nu stiam la sfarsit daca sa fiu oripilata sau nu pentru ca mi-a placut mult cartea-scriitura.

  2. @sasha: exact, dar exact imaginea aia cu maselele nu mi’o pot scoate nici eu din minte! e ceva absolut marcant! Mi s’a parut o carte extraordinara…

    @verdedeparis: te astept cu pareri, o recomand cu cea mai mare caldura!

  3. cand ai publicat articolul asta incepusem sa citesc cartea pe care absolut intamplator o adusesem de acasa, am gasit-o in biblioteca.
    Sfarsitul a fost cea mai deprimanta poveste pe care am citit-o vreodata, nici macar imaginea torso-ului uman scobit de tigru sau dintii umani nu m-au impresionat asa tare.
    Auzi, si cica asta e o poveste care sa te faca sa crezi in Dumnezeu. Ba dimpotriva.

Leave a comment